Psalmul 46, versetul 9
O, ce lung șir de dureri, de nenorociri și de jertfe au provocat în toată istoria omeniri pe pământ războaiele dintre oameni!… Dintre toate durerile omenirii nici unele n-au fost atât de amare și de îndelungi. Cât de adâncă este în inima fiecărui om dorința să nu mai fie războaie!… Să vină odată vremea binecuvântată în care mintea sănătoasă și simțămintele chibzuite să pună stăpânire peste acțiunile oamenilor. Și oriunde s-ar mai ivi o mână criminală care să vrea să ațâțe iarăși focul războiului undeva, să fie prinsă de toți, răsucită și legată.
După șirul lung și fioros al atâtor războaie care au înspăimântat istoria omenirii, în afară de cruzimile câtorva năvăliri mai vechi, nici unele n-au însângerat pământul atât de de cumplit ca aceste două mari războaie din veacul acesta din urmă. După nici unele dinainte n-au rămas atâtea răni pe trupurile și pe sufletele oamenilor, ca după acestea, dar nici atâta oroare și teamă de un și mai cumplit blestem al unui alt război care s-ar putea iarăși să vină.
În groaza unui alt nou pârjol, a cărui mărime și grozăvie nici nu ne-o mai putem închipui, cu puterea armelor nemaipomenite pe care omenirea le are astăzi, orice minte omenească sănătoasă stă plină de îngrijorare și de cutremur și este gata să facă orice, numai să poată fi împiedicată, depărtată primejdia aceasta, nu numai de la casa și hotarele sale, ci și de pe întregul pământ. Căci pământul a devenit acum atât de mic, încât suntem vecini cu toți oamenii din lume, ca și cu cei de lângă curtea noastră.
O Doamne, Dumnezeule Atotputernic, noi nu dorim nici astăzi şi n-am dorit niciodată răul nimănui, fiindcă urâm orice izvor al păcatului şi tot ce poate fi aducător de nenorocire cuiva. Urâm şi respingem tot ce poate chinui pe semenul nostru, tot ce-l poate face să plângă cu durere, tot ce-l poate întrista şi păgubi, în oricât de mică măsură, dar cum să nu urâm noi atunci cu atât mai mult dezlănțuirea nenorocirii războaielor, după care totdeauna a fost mai rău de toţi şi nu mai bine de nimeni.
În afară de aceasta, dorinţa cu care luptăm, muncim şi sfătuim pentru pacea și bună învoirea dintre toți oamenii, puternicul nostru sprijin şi marea nădejde pe care ne bizuim este puterea Ta, Doamne, care va pune odată capăt războaielor pe tot pământul. Dumnezeule al Păcii și al Armoniei, ai milă de toţi oamenii şi intervino îndurător, linișteşte duhurile aţâţate de ură, de lăcomie, de răzbunare și de durere…
Doamne, acest mic pământ pe care locuim toți, acest mic adăpost în care trebuie să stăm cu toţii, este mai amenințat acum ca oricând de cel mai nimicitor pârjol care a putut trece peste el de la facerea lui…
Opreşte, Doamne, te rugăm, mâna criminală care umblă să-i pună focul care ar putea mistui într-o clipă şi pe victime şi pe ucigași.
Căci numai Tu Singur ai putea şti ce va mai rămâne din tot pământul acesta după ce s-ar împrăştia fumul prăpădeniei… (II Petru 3, 10-12). Pune capăt tuturor războaielor, Doamne! Dă minte paşnică tuturor conducătorilor de popoare, spre a-şi putea întinde mâinile iubirii unii altora, lor, care în primul rând vor răspunde în fața Ta şi în fața viitorului de soarta celor pe care îi conduc. Pune în inima tuturor oamenilor un duh paşnic de frățietate față de toți ceilalți oameni. Trezeşte conștiința universală a omului în fiecare om, spre a dispare duhul sectar, îngust şi fioros de fiară din fiecare fiinţă de pe toată fața pământului. Și fă astfel, Doamne, să vină mai curând vremea de pace şi libertate în care cunoştinţa Ta să umple tot pământul cu iubirea şi armonia Ta, singurele care pot pune pe totdeauna capăt tuturor războaielor şi pot asigura fericirea tuturor făpturilor Tale, Doamne. Amin.
Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 3
