Psalmul 46, versetul 3
Adevărata credinţă este ca adevărata dragoste: statornică pe totdeauna, în orice vreme, în orice stare, în orice loc şi în orice întâmplare. Adevăratul credincios nu pune condiţii lui Dumnezeu: cât să creadă, până când — şi din ce loc să nu mai creadă ca la început sau cât loc din inimă şi din viaţă să-I dea. Ci primeşte el condiţiile puse de Hristos oricui care crede şi care vrea să-L urmeze pe El.
Dacă Domnul Iisus Hristos spune: «Doresc ca tu să Mă iubeşti pe Mine mai mult decât pe părinţi tăi sau pe soţia ta sau pe copiii tăi, decât casa ta sau averea ta sau fraţii şi surorile tale sau chiar mai mult decât viaţa ta» (Matei 10, 37; Marcu 10, 29-30; Luca 14, 26), atunci adevăratul credincios răspunde hotărât şi sincer: «Da, Doamne Iisuse! Doresc din adâncul inimii mele să Te iubesc aşa! Ajută-mă să Te pot iubi aşa!»
Dacă Domnul Iisus Hristos îi cere: «Fii credincios până la moarte» (Apocalipsa 2, 10)…, până la moarte, nu numai până la sânge (Evrei 12, 4)…, nu numai până la răpirea averii tale (Evrei 10, 34)…, nu numai până la batjocuri şi prigoane (Matei 5, 10)…, nu numai până la un loc, ci până la sfârşit (I Petru 1, 9), atunci adevăratul credincios va răspunde tot aşa de sincer şi de hotărât: «O, Doamne Iisuse, eu doresc din adâncul inimii mele să-Ţi fiu credincios în orice vreme, chiar dacă ar trebui să trec prin botezul cel de foc cu care ai fost botezat şi Tu şi chiar dacă va trebui să beau paharul cel amar pe care l-ai băut şi Tu (Matei 20, 22). Te rog numai să mă ajuţi Tu ca eu să-Ţi pot fi un credincios statornic, aşa cum ceri şi doreşti Tu, Doamne Iisuse, în orice vreme şi în orice loc, chiar dacă mi s-ar întâmpla orice din pricina credinţei mele în Tine…».
Fericit este sufletul credincios care simte şi gândeşte în felul acesta şi care nu numai că zice din gură, dar şi face din inimă aceasta. Fericit este acela care nu-şi slăbeşte, nu-şi schimbă şi nu-şi calcă niciodată credinţa lui de la început şi legământul lui dintâi. Care nu priveşte nici la vânturi şi nici la valuri, ci numai la Hristos. Să păşim peste toate valurile, ca Petru, spre Iisus, chiar dacă pe unde trecem sunt numai primejdii şi, împrejur de noi, numai ameninţări. Încrederea puternică în Acela Care ne-a spus: «Nu vă temeţi; Eu cu voi sunt!» (Matei 10, v. 26, 28 şi 31), să ne dea curaj biruitor şi liniştit în chiar primejdia cea mai mare.
O, fraţi credincioşi, ascultaţi şi credeţi: nu există nici o primejdie mai mare decât puterea lui Hristos. Nu există nici un vrăjmaş mai tare decât Hristos. Nu există nimeni şi nimic mai aproape de noi, ca Hristos. Să nu vă temeţi de nimic şi de nimeni! Nici o teamă nu-i atât de puternică, încât, în clipa adevăratei primejdii, minunea puterii lui Hristos care te întăreşte, să nu o biruie. Nu vă temeţi niciodată: în chiar clipa pătimirii veţi primi o aşa putere de la Hristos, încât nu numai că nu vă veţi mai teme de nimic, dar nici nu vă va mai durea nimic. Ci toată inima voastră va fi plină numai de o bucurie şi de o lumină dulce, ca şi cum aţi fi nu în clipa morţii, ci în chiar clipa nunţii (Fapte 7, 55-56). Să credeţi că este chiar aşa! Cei care au trecut prin astfel de stări sunt mărturii vii care adeveresc aceasta. Nu vă îndoiţi de mărturia lor adevărată: cugetul lor este cinstit. Nu vă temeţi, chiar dacă ar fi orice!
Mare Dumnezeu și Mântuitor al nostru, Iisuse Doamne, slavă Puterii Tale veșnice, care însoțește clipă de clipă pe credinciosul Tău adevărat și statornic, trecându-l biruitor peste orice putere potrivnică. Îți mulțumim că ne-ai dat și nouă prilejul să vedem cât de adevărat este Cuvântul Tău, trecându-ne chiar prin acele stări prin care ne-am putut încredința deplin de acest adevăr. Te rugăm, Doamne, să ajuți ca încredințarea pe care am primit-o în mijlocul cuptoarelor aprinse din care ne-ai scos nevătămați, să nu slăbească niciodată în inimile noastre. Ci prin această încredințare să îndrăznim totdeauna, până când, prin ultima ușă a durerii, vom trece Dincolo, la bucuria Ta veșnică. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 3
