Biserica a pus prăznuirea sfinților ca să luăm pildă și învățătură din viața și faptelor lor. Și viața sfântului Nicolae este bogată în astfel de pilde și învățături.
Cărțile bisericești ne spun că sfântul Nicolae plecase odată cu corabia să cerceteze locurile sfinte din Ierusalim. Pe drum s-a făcut furtună și corabia amenința să se scufunde. Atunci sfântul Nicolae a căzut în genunchi și rugându-se cu credință și căldură, furtuna s-a liniștit și călătorii au scăpat.
Ieri am fost la târgul de porci și iaca mă întâlnesc acolo cu unul din prietenii mei cu care numai pe străzile cele făloase din Sibiu mă întâlneam. Și mai mult m-am mirat când am văzut că cumpărase un purcel. „Dar tu, mă, ce cauți în târgul de porci? Și cu purcelul ce-ai să faci?”, îl întrebai eu. Atunci prietenul meu astfel începu:
Acum la sfântul Nicolae e ziua numelui meu şi de doi ani am început să-mi prăznuiesc ziua.
De câte ori se apropie praznicul sfântului Nicolae, îmi vine în minte o fioroasă întâmplare de când eram păstor de suflete într-un sat din țara moților. Un crâșmar își făcuse crâșmă nouă și de ziua numelui său (căci îl chema Nicolae), mă chemase să-i sfințesc casa. Multă lume s-a strâns cu acest prilej în casa cea nouă și slujbă frumoasă s-a făcut. Toată lumea a rămas mulțumită, numai diavolul scrâșnea din măsele, de ciudă că sfințisem o casă din care el voia să-și facă biserică. Și diavolul nu s-a lăsat numai cu ciuda.
O țară, țară, țară ascultă glasul Domnului. (Ieremia 22, 29)
Aceste cuvinte de chemare, le-a adresat odinioară Ieremia proorocul, către țara lui și poporul lui. Dar ele se potrivesc la orice țară din lume și la orice nație din orice timp. Această chemare, eu ți-o adresez și ție preadulce Românie.
Ce-ți doresc eu ție
Dulce Românie?…
Oamenii îţi doresc multe lucruri bune, prosperitate, sănătate, pace, belşug, etc… Eu îţi doresc însă urarea şi chemarea de la Ieremia: să asculți de glasul Domnului. Căci dacă vei asculta de acest glas, atunci vei avea de toate și prosperitate și sănătate și bani și belșug și pace… Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, nu vei avea nimic, oricât ai fi de bogată și oricât te-ar copleși lumea cu urările ei.
Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru. (Ioan 6, 8)
Fiecare dintre ucenicii Domnului Iisus îşi are frumuseţea lui aparte. Nici unul nu-i lipsit de frumuseţe, dar nu sunt toţi la fel. Pentru că tocmai în aceasta stă frumuseţea lor.
Unul s-a deosebit prin curaj, altul prin smerenie, altul prin iubire, altul prin agerime… Unul prin vorbire, altul prin tăcere, unul prin fapta arătată, altul prin fapta ascunsă.
Anunțăm cu bucurie că adunarea de comemorare a 102 ani de la nașterea fratelui Traian Dorz se va ține, cu ajutorul Domnului, și anul acesta la Simeria, dar la cortul de la Marmosim, a doua stradă la stânga după podul de pe linia ferată. Adunarea va fi în ziua de sâmbătă, 3 decembrie, începând cu ora 16.
Se împlinesc anul acesta 22 de ani de la prima adunare de comenorare a fratelui Traian, ținută tot aici, la Simeria.
Să înaintăm cu tâlcuirea istoriei lui Iosif din Biblie.
Când a ajuns Iosif la frații lui, ei voiau să-l omoare, dar la intervenția lui Ruben au hotărât să-l arunce într-o groapă. Și astfel când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță, pe care o avea pe el. L-au luat și l-au aruncat într-o groapă. Groapa aceasta era goală, nu era nimic în ea. (Facere 37, 20-25)
Timpul toamnei este o transpunere cinematografică a pastelurilor Septembrie, Octombrie și Noiembrie scrise de Traian Dorz. Poeziile au fost publicate în volumul ilustrat Osana, Osana – cântări și poezii pentru cei mai buni copii, carte care a văzut lumina tiparului întâia oară în Occident înainte de 1980, vreme în care autorul versurilor era cenzurat, marginalizat și atent supravegheat de către organele comuniste din România.
Și Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele (Facere 37, 2)
Cât de duioasă este istoria vieții lui Iosif. Și în deosebi pruncia lui. Iosif era un copil bun și cuminte, ducea merinde la frații lui, se interesa de sănătatea lor, îi erau dragi oile și desigur, din când în când, le păzea și el. Și totuși era urât de frații lui. Era urât, pentru că era iubit de tatăl său mai mult decât frații lui. Dar în ura fraților lui Iosif, mai era o pricină pe care n-am spus-o încă. Ne-o arată Biblia în cuvintele: Şi Iosif spunea tatălui lor, vorbele lor cele rele. (Exod 37, 2)
Și Duhul, și Mireasa zic: Vină! Vină! Vină
cât te așteaptă Tatăl cu haină de lumină!
Și, cât te cheamă Domnul cu dragoste de mamă.
O, vină! Vină! Vină că nu mult te mai cheamă!
Vină! Vină! Vină suflete-așteptat!
Până nu se-apleacă ziua spre-nnoptat,
