Biserica a pus prăznuirea sfinților ca să luăm pildă și învățătură din viața și faptelor lor. Și viața sfântului Nicolae este bogată în astfel de pilde și învățături.
Cărțile bisericești ne spun că sfântul Nicolae plecase odată cu corabia să cerceteze locurile sfinte din Ierusalim. Pe drum s-a făcut furtună și corabia amenința să se scufunde. Atunci sfântul Nicolae a căzut în genunchi și rugându-se cu credință și căldură, furtuna s-a liniștit și călătorii au scăpat. Plecând înapoi de la Ierusalim, niște corpbieri răi îndreptară corabia spre alte țări, ca să-l despartă pe sfântul Nicolae de țara lui. Dar sfântul Nicolae s-a rugat iarăși cu credință și un vânt potrivnic întoarse corabia și o duse spre Mira Lichiei, țara sfântului.
Învățătura acestor întâmplări este că și noi suntem călători pe marea vieții, spre Ierusalimul nostru ceresc. Viforul ispitelor și patimilor tulbură și marea vieții noastre și corăbieri răi încearcă să ne depărteze de țara noastră cea cerească. Numai credința, rugăciunea, privegherea neîncetată și purtările cele bune ne pot scăpa și trece și pe noi peste furtunile din marea vieții.
O altă istorie ne spune că, pe vremea sfântului Nicolae, era om sărac ce avea trei fete și ajunsese într-o lipsă atât de mare, încât se muncea cu gândul să-și dea fetele la desfrânare, ca să scape de lipsuri. Dumnezeu descoperi sfântului Nicolae gândul cel rău al omului și Nicolae aruncă noaptea, în taină, omului trei pungi cu galbeni; şi cu acest ajutor neaşteptat, omul cel sărac îşi mărită fetele, scăpându-le de la moartea cea sufletească.
O învățătură și o pildă e aceasta, să pândim și noi cu prisosul nostru de avere și de bani lipsurile celor săraci și lipsiți. Pândește și tu, cititorule, să scapi pe cineva de la pieire sufletească cu prisosul tău de bani.
Preot Iosif Trifa, Ziarul Lumina satelor, anul 1923, nr. 49, pag. 3
