Și Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele (Facere 37, 2)
Cât de duioasă este istoria vieții lui Iosif. Și în deosebi pruncia lui. Iosif era un copil bun și cuminte, ducea merinde la frații lui, se interesa de sănătatea lor, îi erau dragi oile și desigur, din când în când, le păzea și el. Și totuși era urât de frații lui. Era urât, pentru că era iubit de tatăl său mai mult decât frații lui. Dar în ura fraților lui Iosif, mai era o pricină pe care n-am spus-o încă. Ne-o arată Biblia în cuvintele: Şi Iosif spunea tatălui lor, vorbele lor cele rele. (Exod 37, 2)
Cuvintele acestea spun foarte mult. Din ele se vede că fraţii lui Iosif erau nişte copii răi. Ei nu păşteau oile cum trebuie.Poate că se şi certau, se înjurau şi grăiau vorbe urâte. Iar Iosif îi spunea la tatăl lor. Îi spunea din dragoste pentru îndreptarea lor. Dar fraţii îl urau pentru asta. Îl urau pentru că Iosif îi conturba în traiul lor cel rău şi în năravurile lor lor cele rele.
Lui Iosif îi era milă de oi, pentru că fraţii lui nu le grijeau cum trebuie. Această dragoste pentru ei şi sănătatea lor, îl făcea să-i spuie la tatăl lor, pentru a-i îndrepta. Dar tocmai pentru această dragoste curată și sfântă, pe Iosif când nici nu se gândea, că drept răsplată, îl așteaptă groapa și vânzarea.
Ce frumos a pus poporul nostru această duioasă istorie în versurile din poezia Cântarea lui Iosif , pe care o dăm în continuare:
Abia ani şaptesprezece
Număram în vârsta mea
Când din frații mei unsprezece,
Cei zece mă pizmuiau
Duioasa istorie a lui Iosif ne aduce aminte și de istoria Oastei Domnului. Istoria Oastei se aseamănă atât de mult cu istoria lui Iosif din Biblie. Ca un Iosif s-a ivit și Oastea Domnului în țara asta; ca un copil minune, ca un păstor minune, care din fluierul său fermecat a început să cânte oilor doina Golgotei. A început să se intereseze de sănătatea oilor şi fraţilor. Îi era drag de fraţi şi de oi, dar tocmai pentru această dragoste a început să fie urât. Căci din dragoste şi milă pentru fraţi şi mântuirea lor, acest Iosif , Oastea Domnului, a început să-i spuie la Părintele Ceresc și a strigat către ei că nu e bine ceea ce fac.
A început să le spună că nu e bine să-l înjure pe bunul Dumnezeu; nu e bine să-și bea banii, mintea și sufletul; nu e bine să se certe, să vorbească vorbe rele şi să trăiască în păcate şi fărădelegi. Pentru asta fraţii au început să-l urască pe acest Iosif. Și îi strigau lui: cine te-a pus poruncitor peste noi, doar n-ai să ne cârmuiești tu pe noi? (Facere 37, 8)
Iar pe lângă asta, în acest Iosif, în Oastea Domnului, s-a nimerit să mai fie un Iosif care îi spunea la Tatăl Ceresc pe unii din frații lui (preoți) că n-au grijă destulă de oi, că nu le pășunează bine și nu fac bine ceea ce fac. Îi spunea din dragoste pentru mila oilor și pentru îndreptarea lor. Dar frații lui au început să-l urască pentru asta și căutau prilej să scape de el. Și astfel, acest Iosif, Oastea Domnului, era pândit pentru a fi vândut și omorât.
Și tocmai ca în istoria lui Iosif din Biblie și în cântarea lui de mai sus, după 14 ani i se caută și acestui Iosif o groapă. După 14 ani e vândut de fratele lui, Iuda. După 14 ani e legat în lanțuri și trebuie să apuce drumul Egiptului, drumul Calvarului.
Dar facă Domnul, să se plinească și cu acest Iosif ceea ce s-a plinit cu Iosif fiul lui Iacov, din Biblie.
Preot Iosif Trifa, Ziarul „Isus Biruitorul”, anul 1937, nr. 12, pag. 6
