Ieri am fost la târgul de porci și iaca mă întâlnesc acolo cu unul din prietenii mei cu care numai pe străzile cele făloase din Sibiu mă întâlneam. Și mai mult m-am mirat când am văzut că cumpărase un purcel. „Dar tu, mă, ce cauți în târgul de porci? Și cu purcelul ce-ai să faci?”, îl întrebai eu. Atunci prietenul meu astfel începu:
Acum la sfântul Nicolae e ziua numelui meu şi de doi ani am început să-mi prăznuiesc ziua. Așa că nu mai plătesc cu băutură gratulările prietenilor și cunoscuților ci, cu banii ce i-aș da pe băutură, fac în tot anul o faptă de milostenie. Acest purcel l-am cumpărat pentru o biată văduvă de război de la maginea orașului. Are șase copii și de ani de zile n-a mai putut să-și prindă porc la casă. Și anul trecut i-am cumpărat un purcel pe care biata femeie și l-a crescut cum a putut și acum îl va tăia de Crăciun. O, ce bucurie vor avea copilașii ei! Într-un an de zile, de câte ori mama lor va pune mâncarea pe masă, cei șase copilași se vor ruga într-un glas: Dumnezeu să-i dea sănătate la domnul cel bun! Eu aflu, prietene dragă, că acest fel de prăznuire este mai bun și mai creștinesc decât să satur pe oameni de băutură și pe urmă tot să fie nemulțumiți că nu i-am săturat destul de bine…
Astfel grăi prietenul meu și avea toată dreptatea, căci, de fapt, felul cum prăznuiesc creștinii de azi ziua numelui lor este cu totul păgânesc. Sfinții s-au făcut sfinți tocmai prin biruința patimilor și păcatelor și oare ce bucurie ar putea avea când cei ce le poartă numele țin cu orice preț să se îmbete și să-i îmbete și pe alții în praznicul amintirii lor, în loc să ia de la ei pildă de înălțare și de tărie sufletească? Despre sfântul Nicolae, cărțile bisericești ne spun că a fost al milei, al săracilor, al bolnavilor din Mira Lichiei, în ajutorul cărora s-a pogorât cu ajutor bănesc și sufletesc. De la părinți a moștenit o avere mare și cu averea a făcut spitale și școli pe seama poporului. Sfântul Nicolae pândea cu banii pe cine ar putea ajuta și pe mulți i-a scăpat de la pieire trupească și sufletească. Să porți numele acestui sfânt al milei și să arunci banii pe băuturi, chefuri și beții înseamnă cu adevărat că nu prăznuiești, ci batjocorești amintirea acestui sfânt al îndurărilor și al milostivirii creștine.
Cea mai bună și cea mai creștinească prăznuire de ziua numelui tău este, iubite creștine, să faci o faptă bună, o faptă de milostenie și să trăiești în duhul sfântului al cărui nume îl porți.
Preot Iosif Trifa, Ziarul Lumina Satelor, anul 1923, nr. 49, pag. 1
