Suim plângând, adesea, în drum spre Ghetsimani,
și tot ținutul, parcă, e-un plâns de mare jale.
Dar nu știm că la slavă se-ajunge prin dușmani
și nici că la-nviere ieșim pe-a Crucii cale.
Azi curge-n taină plânsul acelor ce sunt muți
și geamătul acelor ce nu pot să vorbească.
Dumnezeul nostru Viu şi Puternic este totdeauna cu noi. Cuvântul şi Ochiul Său este la fel, oriunde cu noi, cu fiecare şi cu toţi. Oriunde şi oricând. Uneori Îl vedem, Îl auzim, Îl înţelegem. Alteori nu. Tot aşa cum uneori ne vedem umbra lângă noi, alteori nu, deşi ea este totdeauna alături de noi – şi când o vedem şi când nu.
Unii avem ochii deschişi şi umblăm în lumină. Aceştia Îl vedem atât de bine pe Domnul și înţelegem aşa de bine Cuvântul Lui.
Suind din greu un vechi urcuș,
port jertfe noi spre-un vechi altar;
cu noi răniri de vechi cătuși
nalț încă-un stâlp pe-un sfânt hotar.
Eben-Ezer! – ajuns aici,
privesc tot lungul drum trecut:
Fratele Pavel Trandafir s-a născut, printre cei opt copii ai părinților Vasile și Vasilica, în ziua de 14 octombrie 1922, în comuna Grivița, județul Galați. Părinții săi, fiind oameni mai cu stare, au putut să-l ajute să învețe carte mai bine decât alții. Încă de mic a dovedit multă dragoste față de istorie și poezie, iar acestea două i-au dezvoltat sufletul său spre dragoste și frumos. Dragostea de semeni și iubirea de frumusețile lui Dumnezeu. Ca pe tânărul Timotei din Biblie, bunica și mama lui Pavel l-au luat cu ele încă de mic la adunările Oastei Domnului, crescându-l astfel în dragostea și frica Domnului.
Dragi frați și surori, vă invităm să participați la al treilea modul al Școlii Biblice Naționale a Oastei Domnului, care se va ține în zilele de 20 și 21 ianuarie 2017, orele 8.00-20.00, la Cluj-Napoca, în sala de festivități a Liceului SAMUS (str. Ialomiței nr. 17).
Cursurile acestui modul vor fi susținute de:
Fratele Ghiţă Timu, fratele orb, cum i se mai spunea, s-a născut în 20 iulie 1902, în satul Roşcani, judeţul Galaţi. N-a fost orb din naştere, a devenit orb mai târziu, în urma unei boli care l-a lăsat infirm pe toată viaţa lui. În această stare l-a găsit întâlnirea şi chemarea Domnului în primăvara anului 1936, când, în marea mişcare misionară a vestitorilor Oastei Domnului, s a făcut o adunare frăţească şi în satul lui, Roşcani.
În sărbătoarea aceea erau şi fraţii Paraschiv Sârghie şi Costică Iftimie din Corod, care erau plini de râvnă atunci pentru Domnul.
Sfântul Ioan Botezãtorul, ca toți marii oameni ai lui Dumnezeu, a rãmas mereu la mãrturisirea sa pe care a ținut sã și-o sfârșeascã cu credincioșie. Și așa și-a și sfârșit-o. De aceea a fost lãudat de Dumnezeu. Cãci numai acela care rãmâne statornic își duce mãrturisirea sa pânã la sfârșit. Toți cei nestatornici își pierd mãrturia și n-o mai gãsesc niciodatã. De aceea nu mai au crezare apoi la nimeni.
Ioan n-a spus de la început un lucru, și mai târziu altul. N-a spus odatã într-un fel iar altãdatã în alt fel, cãci mãrturisirea adevãratã este ca și credința: numai una.
Prin darul botezului din râul Iordan, Mântuitorul Hristos a spălat păcatul strămoșesc și a înnoit omenirea prin apă și prin Duh. Acest dar al înnoirii și nașterii din nou prin apa și Duhul botezului a trecut apoi asupra fiecărui om. Prin darul botezului, fiecare om se spală de păcatul strămoșesc și se naște a doua oară pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Iată deci ce dar mare și sfânt ne-a lăsat nouă botezul Domnului din râul Iordanului. Dar să luăm aminte. Darul ce ni l-a lăsat Iordanul cere și datorii de la noi.
Sunt tot mai lungi și tot mai noi coloanele de-ostași eroi
cu suflet alb și mers frumos, luptând sub steagul lui Hristos.
Fiți binecuvântați, voi, dragi surori și frați,
și tineri minunați lui Dumnezeu predați!
Cântați voios, luptați frumos sub steagul lui Hristos!
S-a născut în anul 1895, în satul Batiz şi a fost singurul fiu al părinţilor săi, Gheorghe şi Firuţa. Fratele Gheorghe Munteanu a fost printre primii ostaşi ai Domnului din Hunedoara, care a devenit în curând judeţul Oastei. Din primele zile când i-a căzut în mână foaia «Lumina Satelor» scrisă de Părintele Iosif, inima lui s-a ataşat total faţă de părintele şi de Lucrarea Oastei Domnului. Mama sa, Firuţa, a fost o femeie evlavioasă şi şi-a crescut pe singurul ei fiu în frica şi ascultarea lui Dumnezeu, aşa că întoarcerea lui la Domnul a fost ca o urmare normală a creşterii primite din copilăria sa.
