Suim plângând adesea – Traian Dorz
Suim plângând, adesea, în drum spre Ghetsimani,
și tot ținutul, parcă, e-un plâns de mare jale.
Dar nu știm că la slavă se-ajunge prin dușmani
și nici că la-nviere ieșim pe-a Crucii cale.
Azi curge-n taină plânsul acelor ce sunt muți
și geamătul acelor ce nu pot să vorbească.
Dar mâine ei cânta-vor pe vecii netrecuți,
Hristos o să-i sărute în Slava Lui cerească
Rugați-vă ca ochii să vi se facă sori
cu care să pătrundeți prin noaptea ce mai este,
ca trupu-acesta șubred să vi se-mbrace-n zori
cu trupul nemuririi sosită fără veste.
Noi plângem după Domnul dar și El după noi.
Mireasa Lui Îl cheamă dar și El cum o cere!
O fericita clipă – unirea celor doi
Și Nunta ce va-ncepe cu-ntâia Înviere.
00:00