Poezii

Ţine-mi ochii, Doamne, la nădejdea cea
care străluceşte înaintea mea,
nu-i lăsa să-i fure lumea, pe-unde trec,
să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec!
Scump Iisus, Bun Iisus, să nu cad, să nu cad,
să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec!

Doamne, Tu-i promiți credinții
și mai mult decât ști-cere,
răsplătiri și biruințe
pân-la-ntâia Înviere.

Doamne, Tu-i promiți nădejdii
și mai mult decât ști-spune,
năzuința și primirea
celei mai de preț cunune.

O, dulce frumuseţe, cuprinde-ne mereu
în razele iubirii ce vin din Dumnezeu,
cu-adânc liniştitoare întrezăriri de har
ne presăraţi lumină pe tot ce-a fost amar.

O, dulce dor de Raiul avut cândva întâi,
ne ia întregi în tine şi-ntreg în noi rămâi,
despovăraţi de-a lumii acestea câte pier,
să nu ne mai întoarcem privirea dinspre cer.

Iisuse, ştiu că-n viaţa asta
odată va veni o zi
din care lungile suspinuri
şi zbuciumări se vor sfârşi.

C-atunci solia uşurării
va duce izbăvitul lut
în calda ţărnii-mbrăţişare
din care-odată s-a născut.

Cu mine-ai fost, Iisuse, pe orișiunde-am mers,
în orice loc, cu Tine, eu am ajuns acasă,
din fiecare rană mi-ai izvorât un vers,
din fiece cădere, o lacrimă frumoasă.

Cu Tine-am fost, Iisuse, oriunde m-ai trimis,
voios cântând când haru-Ți ușor trecea prin mine.
Cu Tine-am plâns alături, oriunde-am fost închis
și nu m-am dus cu nimeni când n-am putut cu Tine.

Ca o fântână dulce și totdeauna plină,
e-al Tău Cuvânt, Iisuse, la toți cei ce-nsetăm
cu setea cea mai sfântă, adâncă și divină,
– așa ne fă, Iisuse, mereu să-L cercetăm.

Ca o răpire ‘naltă la cerurile sfinte,
așa e rugăciunea, în fața Ta când stăm
cu starea cea mai sfântă, mai strânsă și fierbinte,
– așa ne fă, Iisuse, să fim când ne rugăm.

Ți-ai tot pierdut din clipe, din zile și din ani,
pe mulți dintre prieteni ți i-ai făcut dușmani,
și multe gânduri bune le-ai tot lăsat napoi
și-acum o ceață groasă te-mpinge spre noroi.

Rânjind, satana vine spre tine-ncet-încet,
făcându-ți ce-a fost dulce, în fiere și-n oțet,
prietenii și frații ți-a spus să-i lași demult
și ce-aveai bun în tine, la-ndemnul lui ți-ai smult.

Doamne, ajută-mă s-adun
câte-nvăţături se spun
din cuvintele cereşti
la ospeţele frăţeşti.

Şi din tot belşugul strâns,
s-aprind duhul cel mai stâns
şi să ud ce-i mai uscat,
şi să-ntorc ce-i mai uitat.

Iubirea mea, Iisuse, oriunde Te-ntâlnesc,
de-oriunde m-aş întoarce, Te regăsesc pe Tine,
în tot ce văd în juru-mi, Te simt şi Te privesc,
Te-mbrăţişez, mă mângâi şi mă unesc cu Tine,
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus – şi mă unesc cu Tine!

De Tine-s pline toate, oriunde m-aş uita,
din Tine gust aroma din tot ce e mai dulce,
pe toate văd lumina, pe toate, Faţa Ta
din toate cu-o măsură ce-abia de-o mai pot duce,
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus – ce-abia de-o mai pot duce!

Iisuse Dulce, fii-mi Lumina vieţii mele
în zilele noroase şi-n noaptea fără stele;
îndrumă-mi paşii vieţii pe urma Ta senină,
Lumina mea frumoasă, frumoasa mea Lumină!
Iisuse, Iisuse, Iisuse, frumoasa mea Lumină!