Spre sfârșitul lui octombrie era un timp nespus de frumos. O toamnă minunată pusese mii de culori și de lumini peste toate pădurile lumii. De multă vreme doream o toamnă ca asta, pentru un drum memorial prin Munții Apuseni, prin locurile și pe urmele Părintelui Iosif, profetul vremurilor și neamului nostru.
Pe o dragoste adevărată o prețuieşti mai mult decât viața, fiindcă viața fără dragoste este un chin de neîndurat, pe când dragostea adevărată îți dă viața veşnică. – Traian Dorz
Psalmul 52, versetul 5
Omule asupritor, chiar dacă, întrebuinţând toată puterea şi viclenia ta, ai reuşit până astăzi să-ţi supui pe toţi potrivnicii tăi, totuşi, omule asupritor, nu uita că mai este Unul pe Care nu L-ai putut supune şi nu L-ai putut doborî încă: Acela este Dumnezeu! Până când n-ai putut încă străpunge cerul şi până când încă nu L-ai putut doborî pe Dumnezeu, să ştii, omule asupritor, că oricât ai fi de tare, chiar dacă tot pământul l-ai putea supune şi stăpâni — tu teme-te! Căci pământul este atât de mic şi toată puterea de pe el, atât de puţină, faţă de nemărginirea cerurilor şi faţă de mărimea puterii lui Dumnezeu. Asupritorule rău, fie că te gândeşti tu la asta, fie că nu vrei să te gândeşti: zilele tale sunt numărate şi hotarul până la care îţi este îngăduit să te întinzi îţi este măsurat!
Eram și eu departe, undeva în țară, când vestea morții lui a căzut peste toți ca un trăsnet din senin. Iată că deși presimțim, deși știm, deși credem că plecarea noastră sau a unora dintre noi este foarte apropiată, totuși când vine chiar clipa acestei plecări, este totdeauna o surprindere pentru noi. Nimeni nu se așteaptă să plece chiar când pleacă. Fiecare crede că totuși nu atunci, ci mai târziu…
La Cluj era un entuziast preot greco-catolic, anume Vasile Chindriş. Acesta încercase şi el, în Biserica Greco-catolică, ceva în felul Părintelui Iosif, dar mult mai redus. Fără a aduce nimic prea nou decât o mai activă observare a regulilor de viaţă strict religioasă şi formală, cerute de rânduielile Bisericii sale Greco-catolice, preotul Chindriş era totuşi un entuziast. Un neliniştit ostenitor pentru reactivarea vieţii spirituale din parohia sa, Iris, din Cluj şi din jur.
Adevărata smerenie este aceea care, în tăcere și răbdare, dorește sincer locul cel mai din urmă și sarcina cea mai grea și răsplata cea mai mică. – Traian Dorz
Meditaţii la Apostolul din Duminica I a Postului Mare (a Ortodoxiei)
Cea dintâi şi cea mai frumoasă dovadă a adevăratei credinţe este, desigur, alegerea şi primirea suferinţei împreună cu Domnul Hristos, împreună cu Evanghelia Sa şi împreună cu poporul Său. Aceste trei părţi ale suferinţei sunt una şi aceeaşi. Hristos nu poate fi despărţit de Evanghelia Sa şi de poporul Său. Nimeni nu poate spune că suferă pentru Hristos, dacă el nu trăieşte smerit curăţia şi sfinţenia Evangheliei. Şi dacă nu este puternic părtaş cu fraţii săi, cu familia sa şi cu poporul său credincios.
Când privești de jos în sus, toate nimicurile lumii ți se par nespus de mari. Dar când le privești de sus în jos, abia atunci le vezi cât de mici sunt. – Traian Dorz
Întreagă Biblia Îl vesteşte şi Îl mărturiseşte pe Domnul Iisus. Vechiul Testament Îl arată pe El că va veni, iar noul Testament ni-L descoperă pe Dumnezeu venit în trup. A citi Biblia înseamnă a-L căuta pe El, lucrarea Lui, mântuirea, voia lui Dumnezeu şi făgăduinţele Lui minunate făcute celor ce cred în El.
Între aceste împrejurări m-a găsit întrunirea Sf. Sinod, de la mijlocul lui octombrie 1958, când urma să se pună problema legalizării Oastei.
În ajunul şedinţei eram deja la Bucureşti, la poarta părintelui Mitrofan. Mi-a deschis. Am avut atunci a treia stare de vorbă cu patriarhul, care mi-a spus:
– M-am preocupat în ultimul timp cu toată grija de problema dumneavoastră. Doresc şi eu din toată inima ca totul să se rezolve bine. Mi-am întocmit susţinerea în şedinţa sinodului. Dar prevăd că va merge cam greu.