Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. (Ioan 13, 34)
Porunca „iubiţi-vă unii pe alţii“ este mereu nouă. Oricât de mult s-a spus atunci de când a ieşit prima dată din inima şi de pe buzele Domnului, porunca de a ne iubi unii pe alţii este nevoie să ni se tot spună mereu… şi ea este mereu nouă şi mereu necesară. Pentru că de fiecare dată este nevoie de ea ca de o noutate şi ca de soarele ce răsare zilnic peste noi. Noutatea este ceva care ai nevoie să primeşti zilnic.
Doamne,-apoi fă să ne-ncredem
că Tu-n toate ne ajuţi
cum grijești cinci vrăbioare
ce se vând cu doi bănuți
și nici una nu-i uitată
înaintea Ta nicicând,
Fratele Eftimiu Florea s-a născut în satul Valea Ampoiului de lângă Zlatna, în județul Alba. A făcut o școală militară și s-a angajat în armată ca subofițer de administrație. S-a căsătorit cu soția sa Ghizela din Târgu Mureș, având împreună șase copii.
În vremea unei boli grele pe care a primit-o în timpul și din cauza serviciului, în anul 1935, la un sanatoriu-spital a întâlnit un frate care, mărturisindu-i Cuvântul Domnului Iisus și dându-i una din cărțile Oastei Domnului, l-a ajutat să se predea Domnului, intrând în frățietatea Oastei.
„Cum am intrat în lumea asta, așa vom ieși din ea.
Nimic nu vom putea duce cu noi. Lume, lume…
Cât de dulci sunt poamele tale dar ce folos ne rămâne nouă din ele.”
Şi tu ai pe lumea asta locuri care îţi amintesc despre cuvintele pe care ţi le-a spus Dumnezeu ţie, sau le-ai spus tu Lui.
De făgăduinţele pe care ţi le-a făcut Dumnezeu ţie, sau I le-ai făcut tu Lui, nu uita aceste locuri şi nu uita aceste clipe treci cât mai des pe acolo, ca să-ţi aduci aminte cât mai des de ceea ce nu trebuie să uiţi câte zile vei trăi.
Ceea ce trebuie să-ţi aminteşti neîncetat până la moarte şi până în veşnicie.
Inima mea este fericită Preaiubitul meu, inima mea este fericită că iarăşi sunt cu Tine.
Dar pentru că sufletul meu a fost chinuit prea mult, – noile lacrimi ale bucuriei, n-au putut şterge de tot şi nici acoperi, ecoul şi urmele celorlalte.
În bucuria mea mai aud încă, şiroind ca un ecou amar, trecutul plâns îndelungat.
Şi privind spre un viitor atât de minunat încât pare cu neputinţă, îmi vine să mă îndoiesc până şi de prezentul acesta fericit care mi se pare un vis.
Adunarea Oastei Domnului din Galați din cea de-a doua zi de Paște (2 mai 2016), ținută în casa de adunare, a inclus și programul copiilor pregătit special pentru sărbătoarea Învierii Domnului.
Programul copiilor a fost alcătuit din două părți, prima realizată de cei mai mici, cu versurile si cantări aparținând fratelui Traian Dorz, a doua parte a constat într-o scenetă în versuri realizată de cei mai mari, sceneta fiind scrisă de sora Nuți Dragomir.
Un tată adevărat rămâne tată pentru fiii şi fiicele sale în orice vreme. Tatăl nostru Dumnezeu nu poate fi decât bun, iubitor, înţelegător, milostiv şi răbdător faţă de noi toţi fiii şi fiicele Lui, – oricare ar fi starea dintre noi, fiii Lui.
Fiii unui tată nu întotdeauna se iubesc şi se înţeleg între ei. Dar tatăl îi iubeşte şi îi înţelege pe toţi. Unii fii se pot lepăda şi se pot despărţi de tatăl lor, dar tatăl adevărat şi inima lui – nu se poate despărţi de tot de ei niciodată.
De ziua Învierii, se spun multe predici frumoase. Dar se uită prea mult o predică scurtă: numai prin Cruce vom ajunge la Învierea și viața cea veșnică. Iar crucea aceasta are două părți. Sau mai bine zis, prin două Cruci trebuie să trecem la Înviere.
Crucea cea dintâi, este Crucea și Jertfa Mântuitorului. Este Darul și Harul cel Scump al răscumpărării noastre, prin Sângele Lui.
Crucea Lui este o carte pe care stă scris tot ce a făcut El pentru noi și mântuirea noastră.
La Învierea Ta se sfârșesc Mărturia și Patimile Tale și de la ea pornesc nădejdea și așteptările noastre.
Nicio bucurie din lumea asta, pe care o poate simți o inimă omenească, nici înainte, nici după aceea, nu se poate asemăna cu aflarea lui Hristos.
Cu priveliștea vederii mântuirii Lui. Cu strălucirea dobândirii iertării Sale.
