Trebuie să treci și tu apa morții, lată.
N-a scăpat de-aceasta, nu, nimeni, niciodată.
Trebuie să stai cu greu la o Judecată.
Pentru toate, Dumnezeu, îți va da răsplată.
Trebuie să mergi, apoi, pentru veșnicie,
În lumină sau noroi, plâns ori bucurie.
De când eram la țară, îmi aduc aminte de o priveliște, care azi îmi fulgeră inima de durere. Pe ulița satului, la o răspântie, era o cruce mare, o troiță, cu chipul lui Iisus cel răstignit. Iar de jur împrejurul crucii, era un scaun de piatră și pietre mari aranjate pentru șezut.
Iar la crucea aceasta, în Duminici și sărbători se strângea norod să stea de minciuni. I se și zicea la crucea asta: „Crucea minciunilor.”
Tu, care-înveți pe alții s-asculte de Hristos,
Ești cel mai mult datornic spre bine și frumos.
Să știi că faci păcatul nu numai când faci rău,
Ci și când nu faci bine, cât poți, în jurul tău.
În casa ta, te poartă frumos cu toți ai tăi
Și-n lume fii asemeni, de bun, cu buni și răi.
Precum spunem la începutul acestor tâlcuiri, istoria lui Iosif din Biblie este o icoană minunată a vieții și lucrării scumpului nostru Mântuitor.
Pe Iosif, frații lui îl urau pentru că era iubit de părinții lui. „Acesta este Fiul Meu preaiubit…” (Matei 3, 17), cu această recomandare a venit Iisus în lume, între frații lui și tocmai pentru asta, fiindcă avea iubirea deplină a Tatălui Ceresc , a fost urât ca nimeni altul de pe pământ. Ura lumii este în raport cu iubirea noastră față de Dumnezeu și iubirea lui Dumnezeu față de noi.
Pe acel suflet care crede puternic şi viu în Hristos, nu moartea va veni să-l ia, în clipa când îşi va fi sfârşit călătoria vieţii şi lucrarea credinţei (2 Tim. 4, 8) ci după el va veni Hristos Însuşi (Ioan 14, 3). Fiindcă El a zis: Eu voi veni şi vă voi lua la Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi. Nici o făgăduinţă din lume nu cred că-i mai mare ca aceasta.
Sufletul bunului credincios va trece în chip aşa de obişnuit spre veşnicie, cum a trecut adeseori trupul său din odaia de lucru a casei sale, în cea de sărbătoare, sau de la prietenii de muncă de aici, la familia şi preaiubiţii lui, care îl aşteptau dincolo.
Acum miercuri prăznuim amintirea sfântului mucenic Dimitrie. Acest mucenic a trăit în vremea împăraților păgâni Dioclețian și Maximilian. A fost din naștere din Tesalonic și încă de tânăr s-a adeverit ca un însuflețit vestitor al lui Hristos. Auzind împăratul de creștineasca lui râvnă, l-a prins și l-a aruncat în temniță.
Și avea împăratul la curtea sa un om voinic cu numele Lie și lăudându-se cu el, îmdemna pe toți oamenii cetății să iasă la luptă cu el un tânăr creștin cu numele Nestor a mers în temniță unde era sfântul Dimitrie și i-a spus că vrea să lupte cu Lie cel îngâmfat.
Pe 23-24 septembrie 2016, la casa de adunare a Oastei Domnului din Gherla, a avut loc Modul I al Școlii Biblice a Oastei Domnului la nivel național.
Pr. prof. Gheorghe Șanta (Gherla CJ) a susținut cursul „Formare duhovnicească”.
Mai multe detalii despre Școala Biblică Națională a Oastei Domnului, cât și suportul de curs, puteți găsi aici.
Nu lua hotărâri neînţelepte şi nu urma căi pripite, nu fi împins de uşurătate şi de încăpăţânare, nici de trufie sau de interes, – în nici una din bucuriile sau întristările tale, ca să nu deschizi vadul dezbinării şi să nu ajungi o căpetenie de răzvrătiţi. Nu te lăsa târât de porniri fireşti, şi nici biruit de moleşeala cea dulce a ispitei, ca să nu ajungi o jucărie a păcatului şi o batjocură pentru Lucrarea lui Dumnezeu. Nu este mai mare comoară pentru o fiinţă pe lume decât ochii treji, sănătoşi şi atenţi, care văd drept şi bine, cu o minte cumpătată în toate.
Istoria lui Iosif, începe cu ura fraților săi. Fiii aceluiași tată se urau. Și de ce această ură? Ne spune Biblia. „Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi… frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească.” (Facere 37, 3-4)
Ura fraților lui Iosif, o întâlnim și azi prin atâtea și atâtea case și familii. Între fiii aceluiași tată se ivește și azi pizma și ura când între ei este unul mai bun pe care părinții
Tu știi la ce necazuri, Doamne, în lumea asta ne-ai trimis.
Fă să-îndrăznim, s-avem credință, să biruim, cum Tu ne-ai zis.
Tu știi că-n lume-așa, ca mieii, la lupi ai spus că ne trimiți.
Păzește-ne-între ei, Iisuse, să nu putem fi nimiciți.
Tu știi ce slabi suntem adesea și ce ispite tari avem.
Fii ne-încetat cu noi în luptă și-ajută-ne să nu cădem.
