Istoria lui Iosif, începe cu ura fraților săi. Fiii aceluiași tată se urau. Și de ce această ură? Ne spune Biblia. „Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi… frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească.” (Facere 37, 3-4)
Ura fraților lui Iosif, o întâlnim și azi prin atâtea și atâtea case și familii. Între fiii aceluiași tată se ivește și azi pizma și ura când între ei este unul mai bun pe care părinții îl iubesc mai mult. Cei răi întotdeauna au urât și vor urî pe cel mai bun dintre ei.
Dar ura fraților lui Iosif, are și un înțeles duhovnicesc mai adânc.
Toți oamenii sunt creația și făptura lui Dumnezeu. Toți oamenii fac oarecum parte din marea familie a lui Dumnezeu. Dar numai o mică parte din ei sunt cu adevărat copii ai lui Dumnezeu, trăind în ascultare de El. Iar pe aceștia, lumea, i-a urât întotdeauna și îi va urî până la sfârșit. De ce? Pentru că pe aceștia Dumnezeu îi iubește mai mult decât pe ceilalți, iar lumea întotdeauna urăște pe cel pe care îl iubește Dumnezeu.
Ceea ce s-a întâmplat în casa lui Iacov, se întâmplă și azi. Când te-ai întors la Dumnezeu și îl iubești din tot sufletul și din tot cugetul tău și El te iubește pe tine. Atunci chiar frații tăi vor începe să te urască, plinindu-se ceea ce spunea Mântuitorul că pentru El vor fi dezbinați cei din aceeași casă. (Matei 10, 36)
Grijiți, iubiți tineri, căci prin sita aceasta trec toți copiii lui Dumnezeu, trec toți cei ce vor să apuce mântuirea. Și trebuie să treceți și voi. Până ați trăit în lume, până când ați alergat cu frații cei din lume la același potop de răutăți (I Petru 4, 3-4) nu v-a urât nimeni. Ați avut pace cu frații cei din casă și cu cei din sat. Dar îndată ce v-ați întors la Dumnezeu și ați intrat în dragostea Lui, lumea a început să vă urască și vă va urî până la sfârșit.
O ce lucru grozav este și acesta. Până când trăiești în pace cu păcatul, ai pace cu oamenii. Și te iubesc toți oamenii.
Îmi aduc aminte, de sfatul ce mi-l da lumea, când m-am ales preot la țară. „Ca să te faci plăcut la popor și să ai votul lui – zicea lumea – trebuie să te bagi cu oamenii la cârciumă; să închini cu el şi să bei cu ei, căci altcum poporul zice că eşti mândru şi domnos şi nu te alege popă.” Adică lumea îmi cerea, să mă pun mai înainte bine cu dracul, cu păcatul, ca să fiu iubit de popor şi să pot ajunge preot.
Aşa e lumea. Dacă nu păcătuieşti la rând cu ea, zice că eşti trufaş şi îngâmfat.
Dragi tineri, nu uitaţi că şi voi din clipa în care aţi devenit copiii lui Dumnezeu, lumea vă urăşte şi vă va urî până la sfârşit. Dar tocmai ura aceasta este semnul cel mai sigur că aţi apucat pe calea mântuirii.
Preot Iosif Trifa, Ziarul „Isus Biruitorul”, anul 1937, nr. 7, pag. 6
