Nu lua hotărâri neînţelepte şi nu urma căi pripite, nu fi împins de uşurătate şi de încăpăţânare, nici de trufie sau de interes, – în nici una din bucuriile sau întristările tale, ca să nu deschizi vadul dezbinării şi să nu ajungi o căpetenie de răzvrătiţi. Nu te lăsa târât de porniri fireşti, şi nici biruit de moleşeala cea dulce a ispitei, ca să nu ajungi o jucărie a păcatului şi o batjocură pentru Lucrarea lui Dumnezeu. Nu este mai mare comoară pentru o fiinţă pe lume decât ochii treji, sănătoşi şi atenţi, care văd drept şi bine, cu o minte cumpătată în toate.
Când o fiinţă are ochii sănătoşi, treji şi atenţi – nu i se poate întâmpla niciodată răul, fiindcă ochii săi, aceste mădulare care sunt aşezate de Dumnezeu în frunte, văd departe primejdia, şi înştiinţează din timp pe toate celelalte mădulare asupra ei. Vai de cei necumpătaţi, care nu au nici unele din acestea!
Ochii îndreptaţi totdeauna înainte, adică pătrunzătoarea pricepere şi atenta desluşire a viitorului, – îl înştiinţează pe acela care îi are şi care îi ascultă, nu numai pentru a şti şi a se putea feri la timp de ceea ce i-ar putea fi spre rău, dar şi spre a face din timp, ceea ce îi este de trebuinţă ei spre bine.
După cum ochii trupeşti sunt un aşa de scump lucru şi de un aşa mare preţ, pentru fiecare vietate trupească încât cine nu-i are este în fiecare clipă în primejdie de moarte şi într-o jalnică stare nenorocită, tot aşa sunt şi ochii sufleteşti. Duhovniceşte ochii îndreptaţi, înseamnă mintea trează, atentă, sănătoasă şi ascuţită.
Şi după cum ochii îndreptaţi spre o ţintă bună, călăuzesc bine toate mădularele trupului spre aceasta, tot aşa mintea sănătoasă va călăuzi toate poruncile şi dorinţele, gândurile şi simţirile noastre sufleteşti şi trupeşti, neîncetat spre împlinirea, în chip cât mai frumos, mai bine şi mai adevărat, a celor ce sunt cât mai după voia lui Dumnezeu.
Însemnată este pentru trup slujba fiecărui mădular al său, dacă acest mădular este sănătos şi ascultător. Dar dintre toate, cea mai însemnată este slujba acelor mădulare care sunt aşezate în frumos, adică în slujba ochilor trupului.
Ochii au slujba şi datoria de a veghea asupra tuturor celorlalte mădulare, – fiind mereu îndreptaţi spre ceea ce, are de făcut întreg corpul condus de ei. Dacă ochii sunt sănătoşi – tot trupul este plin de lumină…
Picioarele nu pot vedea sau prevedea pe unde merg şi unde vor merge, – aceasta ochii trebuie s-o facă. Nici mâinile nu pot vedea, – ci ochii trebuie să aibă grijă de a nu ajunge mâinile arse sau pierdute. Nici gura nu ştie cu ce se hrăneşte: ochii trebuie să aleagă hrana pe care trebuie ca ea s-o consume pentru ca să nu se infecteze sau să se înece tot trupul. O, dacă ar înţelege toţi acei ochi care citesc acestea şi şi-ar împlini bine datoria lor!
Rugăciunile de formă şi rugăciunile de mântuială, – cum să fie ele luate aminte de Dumnezeu? Rugăciunile din obişnuinţă, care sunt rostite de cel cu gura fără nici o luare aminte la cuprinsul lor, ori la felul cum trebuiesc rostite, şi la respectul cu care trebuiesc înfăţişate lui Dumnezeu! Ce luare-aminte din partea lui Dumnezeu mai pot aştepta ele? De aceea Dumnezeu nici nu ia aminte la ele. Cum vrei tu ca Dumnezeu să ia aminte la rugăciunea ta, când tu însuţi nu iei aminte la ea? Cum vrei tu ca Dumnezeu să aibă răbdare să-ţi asculte rugăciunea, când tu însuşi n-ai răbdarea s-o rosteşti cuviincios, respectuos, desluşit înaintea Lui? Cum vrei tu ca Dumnezeu să aibă plăcere şi bucurie să vină spre rugăciunea ta, – când tu însuţi nu te duci cu plăcere şi cu bucurie pe genunchi înaintea Lui?
Ai tu grijă ca atunci când stai să te rogi – să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu cu o inimă care a iertat tuturor oamenilor, totul, – ca şi El să-ţi poată ierta ţie, spre a te putea asculta rugându-te! Ierţi tu nu numai ceea ce ţi-ar fi păcătuit ţie oamenii, ci tot ce i-ai fi văzut şi i-ai fi auzit păcătuind oriunde şi oricând, oricui şi oricum? Căci dacă nu iei aminte să ierţi aşa tu altora, – să ştii că nici Dumnezeu nu te va ierta pe tine aşa. Iar dacă nu te va ierta, atunci nici rugăciunea ta nu va putea fi ascultată (Matei 18, 35; Isaia 1, 15).
Iei tu oare singur aminte la toată înfăţişarea ta trupească şi sufletească pe care o ai în vremea rugăciunii? Iei tu bine seama la toate cerinţele lui Dumnezeu – ca apoi şi El să ia seama la cererile tale? Ia bine aminte, mai întâi tu, la tot ce îţi cere El ţie şi apoi fii sigur că şi Dumnezeul Cel Bun şi Sfânt va lua totdeauna aminte la ceea ce Îi ceri tu Lui. Prea multe rugăciuni de ale mele au fost făcute pentru lucruri care nu se cuvenea să le doresc. Prea multe au fost rostite doar de ochii şi urechile oamenilor. Ce amară constatare este aceasta pentru oricine vrea să fie sincer!
Te rog fierbinte Bunule Doamne, dăruieşte-mi pe totdeauna Duhul Sfânt, Duhul Rugăciunii de luare aminte, pline de respect şi ascultare, de dragoste şi de sinceritate, de căldură şi de putere totdeauna. Pentru ca toate rugăciunile mele să-mi fie vrednice de luarea Ta aminte.
Oricât ai fi înconjurat de veselii zgomotoase, – adesea şi tu eşti singur, – atât de singur. Oricât ai fi în mijlocul unei mari mulţimi, oricât ar fi de numeroasă familia ta şi societatea ta, uneori te simţi dureros apăsat de singurătate.
În frământările conştiinţei tale şi în faţa răspunderilor pe care le ai înaintea lui Dumnezeu în faţa Judecăţii Sale, şi în faţa tuturor, chiar a celor mai mari şi mai adânci probleme ale tale, tu eşti un singuratic!
Eşti un singuratic pentru că eşti o valoare de un unic fel, fiind alcătuit de Dumnezeu numai într-un singur exemplar. Nimeni dintre toţi oamenii care au fost pe lume, sau sunt, sau vor fi, – nu mai este întru totul la fel ca tine. Şi nu va mai fi, absolut la fel – în toate privinţele ca tine, – niciodată şi nimeni, – fiecare suntem un singuratic. De aceea avem nevoie de cineva.
Nimic-nimic nu va mai avea nimeni absolut, la fel cu tine, fiindcă aşa ne-a creat înţelepciunea Tatălui Ceresc – într-un fel unic pe fiecare. De aceea şi răspunderea ta este unică şi este absolut personală. Datoriile tale la fel, şi starea ta de asemenea.
Nimeni pe lumea aceasta nu poate face în locul tău şi pentru tine, ceea ce numai tu personal ai datoria să faci, sau ai posibilitatea sau ai harul să faci… De aceea nimeni nu te poate scăpa nici de răspunderea ta pentru împlinirea acestor datorii. Ajută-ne Dumnezeul nostru să ni le împlinim cu dragoste şi vrednicie, în orice condiţii am fi. Amin.
Traian Dorz, Cununile slăvite
