Aionios Media ne prezintă o producție cinematografică de Crăciun (decembrie 2016), pe versuri de Costache Ioanid în interpretarea fratelui Vasile Ciobanu (Oastea Domnului Comănești).
Ei au bani, eu am credință; Și-astfel Domnul care-i bun,
Va-ngriji ca și săracii să se-mbrace de Crăciun.
Dacă atunci când păcatul a ajuns general, nu se găsește nimeni care să-și simtă răspunderea pentru starea și pentru viitorul tuturora, atunci nu mai poate fi nici o salvare. Lucrurile de care trebuie să-i fie cuiva rușine sunt cele care îl duc mai curând și mai sigur la nimicire. Și pe un om și pe un popor.
Un conducător conștient al unei familii, al unei adunări, al unui popor nu trebuie să poată sta liniștit niciodată când familia lui și poporul lui stau în felul acesta.
Sfântul Copilaș, într-un stăuraș,
Domnul Cel-nălțat stă pe fân uscat.
Osana, Osana, Osana
Vine Domnul copilaș
înfășat în scutecaș,
în grăjduț cu miei și oi,
să ne mântuie pe noi.
– florile dalbe –
Plecat-am şi noi cu sufletele dornice de viaţă pe drumul crucii Mântuitorului, fermecaţi de Dragostea Lui cea minunată. Lipsindu-ne de toate bucuriile trecătoare ale lumii, ne-am dus ca să primim de la El bucuria cea fără sfârşit a mântuiri şi a vieţii veşnice. Şi El ne-a dat din plin această bucurie.
O, ce clipe minunate, ce clipe sfinte am petrecut aplecaţi la umbra crucii Lui, atunci când ne-am descărcat înaintea Lui sufletul nostru de toată povara care-l apăsa.
Se împlinesc anul acesta 22 de ani de la prima adunare de comenorare a fratelui Traian, ținută tot aici, la Simeria. Mulți dintre frați au fost nelipsiți de la comemorările fratelui în tot acest timp. Purtăm în noi amintiri de neșters, ale unor adunări de neuitat, unele de aici de la Simeria, altele de la Hunedoara, între care una care a durat 7 ore, fără să pară obositoare sau plictisitoare. Fratele Traian nu ne-a ramas dator niciodată, nici mai demult, nici după aceea…
Notă: Filmarea transmisiei este neprelucrată și poate include pauze și/sau alte întreruperi cu cauze tehnice.
Ura stinge graiul conștiinței și naște păcate multe și grele
În istoria prunciei lui Iosif și în legăturile cu frații lui trece ca un fir roșu ura. Frații îl urau pe Iosif din tot sufletul lor, iar ura aceasta a fost un izvor de nesfârșite păcate și greșeli. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, arătându-ne această ură, parcă strigă și aici: uitaţi-vă ce poate face ura, zavistia de frați!
În ura lor, frații erau gata să-l omoare pe Iosif, fratele lor; o dovadă că ura stinsese în ei graiul conştiinţei.
Vine Domnul Călător,
cere-un loc întrebător.
Ce faci tu? Ce spui tu? Da sau nu?
Da sau nu? Da sau nu? Ai sau nu?
Sunt zile mari, sunt ceasuri mari și vremuri mari pe lume,
– dar numai oamenii cei rari rămân cu veșnic nume.
Sunt și cuvinte mari ce trec din neam în neam purtate,
ne-ntâmpină și ne petrec în veci adevărate.
Biserica a pus prăznuirea sfinților ca să luăm pildă și învățătură din viața și faptelor lor. Și viața sfântului Nicolae este bogată în astfel de pilde și învățături.
Cărțile bisericești ne spun că sfântul Nicolae plecase odată cu corabia să cerceteze locurile sfinte din Ierusalim. Pe drum s-a făcut furtună și corabia amenința să se scufunde. Atunci sfântul Nicolae a căzut în genunchi și rugându-se cu credință și căldură, furtuna s-a liniștit și călătorii au scăpat.
Ieri am fost la târgul de porci și iaca mă întâlnesc acolo cu unul din prietenii mei cu care numai pe străzile cele făloase din Sibiu mă întâlneam. Și mai mult m-am mirat când am văzut că cumpărase un purcel. „Dar tu, mă, ce cauți în târgul de porci? Și cu purcelul ce-ai să faci?”, îl întrebai eu. Atunci prietenul meu astfel începu:
Acum la sfântul Nicolae e ziua numelui meu şi de doi ani am început să-mi prăznuiesc ziua.
