Singurătăți și depărtări mă-închid ca-ntr-o cetate
și-adesea, printre negre zări, nici gândul nu-mi străbate.
Dar când spre tine, Doamne, vin, ușor mi-e totul și senin.
Dezamăgiri și-ndurerări mă ard și mă sfâșie
și-n toate cele patru zări văd numai vijelie.
Dar când spre Tine, Doamne, vin, mi-e pașnic totul și senin.
Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea multora se va răci. (Matei 24, 12)
Privind cu ochii duhovnicești peste credincioșii zilelor noastre, cu mare durere poți constata tristul adevăr, că acest cuvânt profetic rostit de Domnul Isus acum aproape 2000 de ani, se vede în chip real împlinit în vremea de azi.
Ce minunată este viața celor credincioși când ei iubesc cu toată inima pe Domnul și se iubesc unii pe alții. În toate împrejurările vieții, ei se bucură și această bucurie o răspândesc și în jurul lor, ca o mireasmă binecuvântată.
La un an de la trecerea în Veșnicie, în seara zilei de vineri, 21 ianuarie 2016, ne reamintim cu dragoste și recunoștință de fratele general maior Maricel D. Popa și de aportul său deosebit în anul centenar al fratelui si poetului Traian Dorz la manifestările Oastei Domnului de promovare a poetului, pe care l-a iubit și apreciat ca pe o descoperire cerească: “sunt uimit, în Traian Dorz se circumscrie întreg geniul poetic ancestral al neamului nostru!”
Frate drag și plin de iubire, Domnul Oștirilor Cerești te-a chemat și primit Acasă! „Raportul”
Cei izbăviți de Domnul vor merge spre Sion cu cântece de biruință. (Isaia 35, 10)
Să deschidem si să cercetăm mereu Biblia, Cartea lui Dumnezeu, căci în ea aflăm tot ce s-a întâmplat în trecut, tot ce se întâmplă azi și tot ce se va întâmpla în viitor. E într-adevăr ceva minunat, să afli în Biblie tot ce se petrece azi, să afli toate frământările zilelor de azi. Să citim, spre pildă, capitolele 34 și 35 din proorocul Isaia. Putem vedea și în aceste două capitole, o icoană a vremurilor noastre.
Cu un an în urmă, în seara zilei de 16 ianuarie 2016, la ora 20, după o lungă șlefuire în școala suferinței, Dumnezeu a hotărât că sora Cristina Halip este pregătită să treacă pe Țărmul Celălalt și să fie adăugată la poporul răscumpărat din Biserica Biruitoare.
Ne reamintim cu dragoste și nostalgie de sufletul deosebit al surorii Cristina, dorind Revederea promisă de Scumpul Mântuitor în Împărăția Sa.
Cu un an în urmă, în seara zilei de 16 ianuarie 2016, la ora 20, după o lungă șlefuire în școala suferinței, Dumnezeu a hotărât că sora Cristina Halip este pregătită să treacă pe Țărmul Celălalt și să fie adăugată la poporul răscumpărat din Biserica Biruitoare.
Ne reamintim cu dragoste și nostalgie de sufletul deosebit al surorii Cristina, dorind Revederea promisă de Scumpul Mântuitor în Împărăția Sa.
Cu un an în urmă, în seara zilei de 16 ianuarie 2016, la ora 20, după o lungă șlefuire în școala suferinței, Dumnezeu a hotărât că sora Cristina Halip este pregătită să treacă pe Țărmul Celălalt și să fie adăugată la poporul răscumpărat din Biserica Biruitoare.
Ne reamintim cu dragoste și nostalgie de sufletul deosebit al surorii Cristina, dorind Revederea promisă de Scumpul Mântuitor în Împărăția Sa.
Cu un an în urmă, în seara zilei de 16 ianuarie 2016, la ora 20, după o lungă șlefuire în școala suferinței, Dumnezeu a hotărât că sora Cristina Halip este pregătită să treacă pe Țărmul Celălalt și să fie adăugată la poporul răscumpărat din Biserica Biruitoare.
Ne reamintim cu dragoste și nostalgie de sufletul deosebit al surorii Cristina, dorind Revederea promisă de Scumpul Mântuitor în Împărăția Sa.
Va veni o clipă neaşteptată, în care de peste toţi cei care n-au vrut să asculte şi să înţeleagă că bunătatea lui Dumnezeu îi îndeamnă acum la pocăinţă, această bunătate va fi luată. Binecuvântarea lui Dumnezeu le va fi retrasă, iar acei care până atunci n-au vrut să asculte de Dumnezeu şi să se hotărască pentru Hristos, vor rămâne goi şi descoperiţi înaintea Înfricoşatului Judecător (Evrei 4, 13). O ce cumplită le va fi trezirea aceea!
Suim plângând, adesea, în drum spre Ghetsimani,
și tot ținutul, parcă, e-un plâns de mare jale.
Dar nu știm că la slavă se-ajunge prin dușmani
și nici că la-nviere ieșim pe-a Crucii cale.
Azi curge-n taină plânsul acelor ce sunt muți
și geamătul acelor ce nu pot să vorbească.
