Spre sfârșitul lui octombrie era un timp nespus de frumos. O toamnă minunată pusese mii de culori și de lumini peste toate pădurile lumii. De multă vreme doream o toamnă ca asta, pentru un drum memorial prin Munții Apuseni, prin locurile și pe urmele Părintelui Iosif, profetul vremurilor și neamului nostru.
Pe o dragoste adevărată o prețuieşti mai mult decât viața, fiindcă viața fără dragoste este un chin de neîndurat, pe când dragostea adevărată îți dă viața veşnică. – Traian Dorz
Eram și eu departe, undeva în țară, când vestea morții lui a căzut peste toți ca un trăsnet din senin. Iată că deși presimțim, deși știm, deși credem că plecarea noastră sau a unora dintre noi este foarte apropiată, totuși când vine chiar clipa acestei plecări, este totdeauna o surprindere pentru noi. Nimeni nu se așteaptă să plece chiar când pleacă. Fiecare crede că totuși nu atunci, ci mai târziu…
La Cluj era un entuziast preot greco-catolic, anume Vasile Chindriş. Acesta încercase şi el, în Biserica Greco-catolică, ceva în felul Părintelui Iosif, dar mult mai redus. Fără a aduce nimic prea nou decât o mai activă observare a regulilor de viaţă strict religioasă şi formală, cerute de rânduielile Bisericii sale Greco-catolice, preotul Chindriş era totuşi un entuziast. Un neliniştit ostenitor pentru reactivarea vieţii spirituale din parohia sa, Iris, din Cluj şi din jur.
Adevărata smerenie este aceea care, în tăcere și răbdare, dorește sincer locul cel mai din urmă și sarcina cea mai grea și răsplata cea mai mică. – Traian Dorz
Când privești de jos în sus, toate nimicurile lumii ți se par nespus de mari. Dar când le privești de sus în jos, abia atunci le vezi cât de mici sunt. – Traian Dorz
Între aceste împrejurări m-a găsit întrunirea Sf. Sinod, de la mijlocul lui octombrie 1958, când urma să se pună problema legalizării Oastei.
În ajunul şedinţei eram deja la Bucureşti, la poarta părintelui Mitrofan. Mi-a deschis. Am avut atunci a treia stare de vorbă cu patriarhul, care mi-a spus:
– M-am preocupat în ultimul timp cu toată grija de problema dumneavoastră. Doresc şi eu din toată inima ca totul să se rezolve bine. Mi-am întocmit susţinerea în şedinţa sinodului. Dar prevăd că va merge cam greu.
După Golgota, inima este centrul vieții și mântuirii noastre sufletești. Toate predicile Mântuitorului se îndreptau spre lăuntrul, spre inima oamenilor. – Pr. Iosif Trifa
După ce terminasem prima şcoală, trei ani la rând am încercat, fugind de acasă, peste voia părinţilor, să intru în alte şcoli. De fiecare dată am fost aflat şi adus înapoi.
Abia în al patrulea an, ajutat mult de fr. Pavel Maliţa, avocat în Oradea, am reuşit să intru. Dar, după abia trei luni, în internatul fără foc şi fără îmbrăcăminte caldă, m-am îmbolnăvit atât de greu încât a trebuit să fiu dus la spital.
Viața noastră trebuie să fie un cântec de luptă și de biruință. Trebuie să trăim o viață de biruitori. Dacă nu biruim, vom fi biruiți, dacă nu atacăm, vom fi atacați și înfrânți. – Pr. Iosif Trifa