Când Împăratul vorbeşte, atunci toate tac. Şi acei de sus, nu numai acei de jos. Iar dacă la glasul Lui ascultă cei mari, cum vor putea să nu asculte cei mici? Dacă iau aminte cerurile,- de ce nu ia oare şi pământul?
Cuvântul lui Dumnezeu şi laudele Numelui Său Sfânt sunt ceva atât de însemnat, încât şi cerurile, şi pământul iau aminte. Şi trebuie să ia aminte la ele. Ce cutremurător de Sfânt este Cuvântul lui Dumnezeu! Cât de pătruns de acest lucru trebuie să fie orice om care rosteşte cu gura lui acest înfocat Cuvânt!
Cerul ia aminte la orice cuvânt rostit de gura ta, omule (Matei 12, 36-37). Pământul, la fel. Numai tu nu iei seama ce vorbeşti?
Cei din cer te aud. Cei de pe pământ te văd ce vorbeşti şi ce faci. Numai tu nu te cutremuri!
Atâţia se îngrozesc ce vorbeşti. Numai tu, omule, nu?
Când se propovăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu, cerurile iau aminte şi ascultă…Tu, omule, cum asculţi la El?
Luaţi aminte cum ascultaţi – ne înștiințează Hristos (Luca 8, 18). Pentru că cine nu ascultă Cuvântul lui Hristos acela nici nu-l va înţelege niciodată (Ioan 8, 43).
Traian Dorz, Pășunile dulci
