Vino, îngerul iubirii – Traian Dorz

Vino, îngerul iubirii,
să urcăm un cer mai sus,
până-n Soarele Măririi
unde știi că stă Iisus.

Toate zările trecute
să lăsăm în urmă rând,
prin hotare neștiute
să zburăm cu drag cântând.

Să avem prin fiecare
câte-un fericit popas,
o cunună și-o cântare
și apoi un bun rămas.

Către-o stare și mai naltă
să mă chemi pe rând să sui,
mai frumos ca-n cealaltă,
noul cântec să mi-l spui.

Când, frumoase, toate șapte
cerurile, le-am trecut,
să fiu râu de roade coapte
pus pe-al soarelui sărut.

… Vino, îngerul iubirii,
în genunchi cu mine Sus,
în Cântarea Nemuririi,
una veșnic cu Iisus!