Înţelepciunea este, în primul rând, lumină. Înţeleptul este, mai înainte de toate, un om luminat şi luminos. El este aşezat între Dumnezeu şi oameni pentru ca de la Dumnezeu să primească, iar oamenilor să le dea din ce a primit. Înţeleptul este un fel de satelit al lui Dumnezeu prin care El Îşi revarsă binefacerile Luminii Sale către creaturile şi creaţiunea Sa. El trebuie să facă acest lucru cu toată dărnicia, după toată puterea sa. Prin unii inspiraţi, lumina de la Dumnezeu ne vine direct, ca lumina prin soare. Iar prin alţii lumina ne vine indirect, ca lumina prin lună. Oricum, noi trebuie să o dăm cu toată bucuria, la fel. Lumina de la Dumnezeu trimisă nouă prin Soare ne vine caldă, curată, desăvârşită, statornică, vie, trează, rodnică şi frumoasă. Ca lumina lui Dumnezeu. Prin Lună însă ea ne vine rece, confuză, împuţinată, nestatornică, moartă, adormită, veştejită şi slabă, ca ”lumina” omenească. De aceea lumina Dumnezeiască este mântuitoare. Iar lumina omenească nu.
Sateliţii lui Dumnezeu, adică slujitorii Lui buni, mărturisesc şi reflectă cu toată puterea lor viaţa şi lumina Dumnezeiască. Şi oricine îi urmează se împărtăşește de mântuirea mărturisită prin ei. Dar sateliţii oamenilor, oricât de mari şi de ”străluciţi‘‘ ar părea, nu pot da decât o lumină moartă iar nu vie, trecătoare iar nu veşnică, profană iar nu sfântă. Ferice de oricine are lumina lui Dumnezeu şi umblă cu ea. Iată ce sunt profeţii: sunt vestitorii credincioşi ai lui Hristos. Ei sunt oamenii iluminaţi de Dumnezeu, chemaţi de Dumnezeu, înzestraţi de Dumnezeu, aprinşi de Dumnezeu, trimişi de Dumnezeu, însoţiţi de Dumnezeu şi inspiraţi de Dumnezeu. Ei sunt împuterniciţii Lui înaintea oamenilor, printre oameni şi pentru oameni. Trimişii adevăraţi ai lui Dumnezeu nu sunt totdeauna preoţii vreunei religii, deşi pot fi şi din aceştia. Și nu sunt numai dintre învăţaţii unui popor, deşi pot fi şi dintre aceştia. Și nu sunt neapărat dintr-o anumită pătură de oameni ci pot fi din oricare din acestea.
După o alegere cunoscută numai de Dumnezeu, iluminaţii Săi au fost chemaţi din cele mai felurite stări, din cele mai felurite pături şi din cele mai felurite locuri. Preoţi sau păstori, împăraţi sau pescari, învăţaţi sau fără multă şcoală omenească, – aceste mari suflete alese de El pentru a fi trimise în faţa oamenilor au trecut mai întâi prin faţa Lui. Prin şcoala Lui. Prin Lumina Lui. Faţa lui Dumnezeu a fost, pentru trimişii Săi, baia Luminii prin care trecând, le-a rămas dincolo de Ea o faţă. Şi au ieşit dincoace de ea cu alta. Le-a rămas dincolo o îmbrăcăminte, un nume, o făptură, o stare şi au ieşit dincoace de ea, cu altele. Lumina i-a transformat total, înnoindu-i de nerecunoscut. Ei erau aceiaşi, şi totuşi erau total alţii.
Numai aşa se putea vedea cu adevărat toată puterea transformatoare a lui Dumnezeu Care i-a ales. De aceea ei s-au şi încrezut în Domnul din toată inima lor, fiindcă ei erau în El, iar El era în ei.
O, ce mare putere îi dă omului prezenţa în el a lui Dumnezeu! Şi ce mare cinste Îi aduce lui Dumnezeu prezenţa în lume a unui astfel de om! Doamne Iisuse, Te rugăm, fă-ne pe toţi ai Tăi să fim plini de Tine – oriunde şi oricând. Amin.
Traian Dorz, Pășunile dulci
