Unificarea religioasă, bisericească și națională pe care a facut-o Oastea Domnului – Pr. Iosif Trifa

În istoria acestei țări și acestui neam se scrie un capitol nou: lucrarea pe care a făcut-o și o face mișcarea religioasă, Oastea Domnului.

Istoria de mâine va cerceta și va arăta – în chip nepărtinitor – tot ceea ce a făcut Mișcarea aceasta pentru țara și poporul român.

Roadele acestei binecuvântate mișcări sunt multe și de multe feluri. Înainte de toate și mai presus de toate, roadele Oastei sunt cele duhovnicești: ea pescuiește suflete din adâncul pierzării și le aduce la picioarele Crucii lui Isus cel Răstingnit.

Lucrarea Oastea Domnului, fiind Lucrarea Duhului Sfânt, ea face apoi și așa numita „unitate”. În ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt a făcut „una sufletul și inima” celor 3000 (Fapte 4, 32). Acest „una” l-a făcut Duhul Sfânt și la Oastea Domnului. Frați din toată țara și frați de peste hotarele țării, ne simțim „una” în Domnului Isus, cu toate că cei mai mulți nici nu ne-am văzut, nici nu ne-am întâlnit vreodată. Duhul Sfânt ne-a întâlnit în Domnul Isus și ne făcut „una” la picioarele Crucii Lui.

Aceasta este unitatea și frățietatea noastră religioasă, pe care nicio putere din lumea aceasta n-o poate face, decât darul și puterea Duhului Sfânt.

Mână în mână cu această unificare religioasă, Oastea Domnului a ajutat și ajută apoi și unificarea sufletească a acestei țări. Unirea noastră a tuturor Românilor în o singură țară, a ridicat și problema cea mare a unificării noastre sufletești.

Greu merge această unificare. Politica, iată n-a putut-o face. În loc de unificarea, politica a făcut „tabere” blestemate și a împiedicat unificarea. Politica ne-a unificat doar în aceleași păcate și răutăți politice.

Și chiar unificarea bisericească sufere. Cu prilejul alegerii noilor episcopi, s-au auzit glasuri de nemulțumire că Ardealul nu vrea să primească episcopi din Vechiul Regat.

Și iată, vine o smerită și umilă mișcare-Oastea Domului – care rezolvă cu bine și această grea problemă. Oastea face în țara asta unificarea cea adevărată: unificarea cea plăcută lui Dumnezeu și oamenilor. Ea unifică în Domnul Iisus pe toți fii acestei țări și de peste hotarăle acestei țări. ‎

O pildă grăitoare despre această unificare este și adunarea Oastei dela Bucuresti, cu mii de frați, pe cari dragostea Domnului Iisus i-a strâns de prin toată țara. ‎

O pildă sunt și frații din Jugoslavia cari au venit dela o depărtare de sute de kilometri cu cheltuieli de mii de Lei, pentruca să-l laude pe Domnul din trâmbițe și alăute ; să cânte „doina“ Golgotei pe străzile Capitalei și să-și petreacă în Domnul împreună cu frații lor din țara-mamă. ‎

Când mergeau pe străzile Capitalei cu imnul „Isus Regele cel mare“, lumea se întreba: oare care partid i-a adus pe oamenii ăștia aici… cine i-a adus aici… și se mira lumea că nu-i aude strigând, trăiască cutare și cutare… ‎

Noi suntem din partidul Domnului Isus – răspundeau ostașii și ne-a adus aici dragostea Domnului. ‎

Slăvit să fie Domnul care învrednicește țara noastră de astfel de binecuvântări și biruințe!

Pr. Iosif Trifa, "Isus Biruitorul", nr. 77, 14 Iunie 1936