Trăim vremurile din urmă. Nelegiuirea a cuprins lumea ca sub stăpânirea unui demon grozav. Un semn al domniei fiarei este și ura împotriva copilului care este omorât înainte de a se naște. Avorturile sunt la ordinea zilei nu numai la orașe ci și la sate.
O știre îngrozitoare am citit zilele acestea într-un ziar. La Chișinău, 50 de ”mame” au murit de pe urma avorturilor provocate de o moașă criminală, în pivnița căreia s-a aflat un adevărat cimitir de feți, cu o mulțime de oase, mici schelete, un cimitir înfiorător, plin cu rămășițele operațiilor diavolești ale moașei. Pentru 200 de lei, moașa făcea păcatul acesta, cauzând moartea celor 50 de femei a căror vină nu poate fi mai mică decât a ei. Și, ca la Chișinău e pe tot locul. În special Banatul zace sub ocara și grozăvia acestui păcat strigător la cer. Banatul nu mai are copii. Populația scade cu zeci de suflete în fiecare an. E o jale să treci pe ulițele pustii ale satelor bănățene. Sunt pustii de pruncii atât de dragi Mântuitorului.
Avortul le-a răpit viața înainte de a vedea lumina zilei… Ce păcat… Cartea sfântă spune: Să nu ucizi!
Unii doctori s-au ocoșit însă să spună că nu-i nimic; dacă fătul nu are chip, nu-i nici un păcat să-i curmi viața și creșterea. Minciună! Fiindcă Dumnezeu a rânduit de la început nașterea de prunci. Zădărnicind venirea în lume a celui zămislit sau împiedicând pe orice căi zămislirea lui înseamnă să calci în picioare Cuvântul lui Dumnezeu, căci fătul, chiar neavând chip de om, e luat sub ocrotirea lui Dumnezeu, care veghează asupra lui, fiind o făptură a Sa.
Iată ce zice psalmul 139: Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele… Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care îmi erau rânduite, înainte de-a fi fost vreuna din ele (Psalmul 139, 13-17).
Iată deci cât de grozav apare păcatul avortului în lumina Bibliei. Mamelor, femeilor, păziți-vă de păcatul acesta. Dacă cineva n-a știut, să ia aminte și să nu mai asculte de gura babelor și a doctorilor. Dacă vor fi nu 10, ci 100 de copii la o casă, Cel ce îngrijește de păsările cerului va avea grijă să le dea la fiecare câte o pâine. Căci fii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată de la El (Psalmul 127, 3).
Ioan Marini, Ziarul Isus Biruitorul, anul 1936, nr. 37, pag. 6
