Sora noastră Fivi – Ioan Marini

Un cuvânt spune Domnul și femeile aducătoare de vești bune sunt o mare oștire. (Psalmul 68, 11)

Cine n-a auzit de ea? Cine n-o cunoaște? Ea face parte din marele număr al binecuvântatelor slujitoare ale Domnului Iisus și ale Bisericii Sale vii. A fost în timpul vieții ei de pe pământ diaconiță, adică slujitoare a Bisericii din Cencrea (Grecia). Binecuvântat să fie Domnul, Care a ridicat-o, în harul Său, împreună cu alți mulți, și pe Fivi, sora noastră a cărei amintire ne umple sufletele de bucurie și nădejde. Și ne bucurăm că, în harul Său, El a ridicat și în zilele noastre încă alte multe surori ca ea care îi slujesc Lui, cheltuindu-și viața și darurile primite în lucrarea dragostei Lui de pe pământ pentru răspândirea Evangheliei și ajutorarea celor ce sunt în nevoie. Și rugăciunea noastră către Domnul este ca El să facă din fiecare femeie o copilă a Lui și soră și și din fiecare soră să facă o slujitoare a Lui.

Amintirea sorei Fivi e păstrată în epistola către romani, la capitolul 16, unde este amintit un șir întreg de slujitoare ale Domnului Iisus.

Fără îndoială, cunoașteți epistola către romani. Surprinde cele mai mari adâncimi în taina mântuirii noastre prin Jertfa Crucii. Terminând de scris această scrisoare pentru frații de la Roma, trebuia găsit un om de încredere, curajos și credincios, care să fie în stare a purta marile osteneli legate de o călătorie de multe zile, cât trebuia să facă din Grecia și până în Italia, la Roma. Și pentru această misiune grea, a fost aleasă o femeie, sora Fivi. Ei i s-a încredințat comoara scumpă a Evangheliei scrisă pentru creștinii de la Roma. Ea a primit cu bucurie această însărcinare și a plecat, înfruntând cu bărbăție și credință pericolele mari legate de lunga călătorie pe mare, până acolo. Dar ce nu este în stare să facă dragostea pentru Domnul Iisus, dragostea de frați! Într-adevăr, ea este mai tare decât pericolele de moarte, mai tare chiar decât moartea, cum spune Solomon. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea și râurile n-ar putea s-o înece (Cântarea Cântărilor 8, 7).

Sora Fivi e chipul eroinei creștine care, primindu-L pe Domnul Iisus ca Mântuitor al său, a fost smulsă din acest veac rău, ca să nu mai slujească idolilor modelor, plăcerilor, lumii și deșertăciunilor ei, ci să-I slujească Dumnezeului celui viu și adevărat, așteptând din ceruri pe Fiul Său, pe Care L-a înviat din morți: pe Iisus, Care ne izbăvește de mânia viitoare (I Tesaloniceni 1, 9-10). Slavă Domnului Iisus pentru toate surorile care sunt precum Fivi și care îngenunchind la picioarele Crucii, și-au predat viața Mântuitorului lor, slujindu-I cu credincioșie și dragoste.

O, câtă binecuvântare este legată de femeia creștină! Ce unealtă binecuvântată este în mâna Domnului femeia a cărei inimă a fost înoită prin Duhul Sfânt, primind un duh blând și liniștit, care este mai de preț înaintea lui Dumnezeu (I Petru 3, 4).

Acum câțiva ani, Evanghelina Booth, conducătoarea mișcării creștine Armata mântuirii, a ținut o cuvântare într-o adunare din Paris. La sfârșitul adunării, un cetățean din public s-a apropiat de ea și a întrebat-o dacă nu-i pare rău că și-a închinat viața clipă de clipă în slujba celor nenorociți, neavând astfel niciodată timp să se gândească și la ea însăși?

Păreri de rău? Da am! răspunse Evanghelina. Aș fi vrut să am două vieți în loc de una, ca să le pot jertfi lui Dumnezeu și omenirii ce se află în mizerie.

Dar dumneata, iubită cititoare, cui ți-ai închinat viața? Cui slujești? Slujești Domnului sau trăiești pentru tine însuți și pentru deșertăciunile lumii?

Ferice de cititoarea care poate să ridice privirea sa spre Domnul Iisus și să spună din toată inima: Slavă Ție, Mântuitorul Meu iubit, slavă Ție, că Te-ai îndurat de mine și m-ai ridicat la o viață nouă! Ce bucurie, ce mângâiere, ce dragoste, ce viață minunată am aflat eu în Tine! O, Îți mulțumesc că Te-ai îndurat de Mine și m-ai scăpat de idoli, ca să-I slujesc Dumnezeului celui Viu și adevărat, în așteptarea întoarcerii Tale slăvite. Îți mulțumesc cu recunoștință pentru chinurile ce le-ai răbdat pentru mine și pentru sângele ce l-ai vărsat, prin care mi-ai spălat păcatele mele. Acum ajută-mă, o Doamne, să-Ți slujesc Ție jertfindu-mi viața pentru mântuirea acelora în mijlocul cărora m-ai așezat și pentru întărirea Bisericii Tale vii, în care m-ai pus să fiu ca o piatră vie. Și dacă trebuie să sufăr și să port dureri și întristări, vreau să duc cu bucurie și în tăcere crucea ascultării de Tine până la sfârșit. Aceasta e dorința pe care am pus-o la picioarele Tale. Ajută-mi! Îți mulțumesc că m-ai ascultat. Amin!

Ioan Marini, Isus Biruitorul, anul 1945, nr. 3-4, pag. 3