Vine ziua când toţi cei dragi ai tăi vor fi părăsiţi de tine sau tu de ei. Tot ce ai avut mai de preţ, vei pierde înainte sau vei lăsa în urmă. Toţi cei mari de pe pământ, nu vor mai fi. Şi toată slava lumii se va preface în praf şi cenuşă. Toţi vitejii lumii vor fi ca nişte bocitoare. Şi tot Universul se va închina Aceluia Singurul care l-a făcut. Atunci şi tu vei primi o nebănuită răsplată şi laudă dacă Îl vei fi iubit şi preţuit mai mult pe El ca orice.
Mângâie-te cu aceasta şi fii despăgubit pentru toate jertfele date pentru Hristos. Adevărul cere de la fiecare mărturisitor al Său, ochii curaţi şi treji, minte sănătoasă şi trează, gură înflăcărată şi trează, Adevărul care să fie văzut bine şi să fie spus bine. Hristos care este în primul rând Adevărul şi El ni le cere toate acestea pentru dragostea cu care trebuie să-L iubim şi să-L slujim. Cu toate acestea ale noastre.
Credinţa este aceea care îndrumă şi înflăcărează toate simţămintele şi lucrările noastre, disciplinate armonios în realizarea unei trăiri înalte în Hristos. De aceea credinţa care este adevărată, nu e numai sentiment ci e şi raţiune. Ba, încă este în primul rând raţiune, adică este cugetare sănătoasă. Căci prin aceasta cunoaştem şi numai cunoscând simţim şi credem (Evrei 11, 1-3).
Fără Adevăr, credinţa este ca sentimentul fără raţiune, ca inima fără creier, ca un cal puternic, aprins şi sănătos – dar fără frâu. Poate să meargă şi bine desigur, dar mai degrabă merge rău. Poate să alerge şi năvalnic şi pe drumul bun desigur, dar totdeauna trebuie să te aştepţi mai degrabă la fiecare pas să răstoarne şi să strice totul. S-o ia razna peste şanţuri, să alerge pe drumuri rele şi să se prăbuşească în cea dintâi prăpastie. Inima fără creier, de obicei aşa face.
Toate nenorocirile au izvorât de acolo de unde inima a luat-o înaintea creierului. De unde oamenii nu au mai umblat conduşi de judecata sănătoasă a minţii ci de instinctele şi pasiunile inimii pătimaşe. Nici chiar dragostea care este şi ea tot un sentiment al inimii, nu este totdeauna cel mai bun sfătuitor decât atunci când are şi ea înţelepciunea ei.
Dragostea noastră aşa să fie.
Este scris despre dragoste că ea… crede totul, că acopere totul şi că nu se gândeşte la rău (1 Cor. 13, 4-7).
Dar Adevărul spune să nu crezi totul, fiindcă mulţi sunt înşelaţi (Efes. 4, 14; Evrei 3, 19), şi să nu acoperi totul, fiindcă multe duc la rele (2 Tes. 3, 6-14; Evrei 12, 15) şi că trebuie să te gândeşti şi la rău, fiindcă mulţi sunt făcătorii de rele, mincinoşii şi tâlharii…
Dragostea uşor închide ochii, Adevărul nu.
Dumnezeu a alcătuit fiinţa noastră trupească în aşa fel încât a aşezat mai presus creierul decât inima. Pentru ca omul să înţeleagă şi din asta că mai întâi trebuie să fie ascultată mintea cu îndrumarea ei sănătoasă, iar după aceea inima cu pornirile ei. Inima să asculte disciplinată şi să se supună, în tot ce este călăuzită de dreptarul cel bun al minţii sănătoase. Duhovniceşte în Lucrarea lui Dumnezeu este tot aşa. Căci toate lucrările Domnului se aseamănă între ele, legile Sale fiind aceleaşi. Numai tărâmul lor este altul. Învăţătura sănătoasă, adică drumul raţional al adevărului, trebuie să fie totdeauna călăuza credinţei şi îndrumătoarea simţămintelor noastre. Trebuie să credem dar nu oricum, trebuie să iubim dar nu orice, trebuie să primim dar nu pe oricine. Alegerea aceasta inima n-o poate face. O face numai mintea. Şi numai mintea care cunoaşte adevărul. Ea singură ştie cum să îndrumeze inima să creadă. Să aleagă ce trebuie iubit şi ce nu. Pe cine să primească şi pe cine să îndepărteze (2 Ioan 10). Altfel totul devine haos şi anarhie. Şi înăuntrul omului şi în afara lui. Toate cele ce sunt întemeiate numai pe sentiment, sunt foarte primejduite şi primejdioase. Un creştin întreg este numai acela care îmbină armonios o minte sănătoasă în Hristos, cu o inimă curată în El. Ca Adevărul cu Dragostea (2 Ioan 3). Pentru că Fiul Tatălui este în Adevăr şi în Dragoste. În amândouă. Dar mai întâi în Adevăr. Aşa trebuie să fim şi noi. Întâi în învăţătura sănătoasă. Apoi în unitatea frăţească ascultătoare. Atunci suntem în Hristos.
Traian Dorz, Piatra scumpă
