Psalmul 37, versetul 25
În tot acest psalm binecuvântat, Cuvântul Domnului pune faţă în faţă pe cel rău cu cel bun. Pe cel nelegiuit cu cel neprihănit. Pe cel credincios cu cel necredincios, arătând de fiecare dată cu toată limpezimea şi încrederea ce soartă are unul şi ce răsplată are celălalt. Poate să-i meargă uneori în viaţa pământească bine celui rău, dar în curând vine nenorocirea peste el — şi atunci este cosit ca iarba care se usucă şi nu mai înverzeşte niciodată. Sau ca pomul verde care se înalţă cu fală, până cade un trăsnet peste vârful său ori o secure la rădăcina sa…
Oricât de fericită ar părea în lumea asta soarta celui nelegiuit, un credincios nu trebuie să-l invidieze niciodată pentru asta. Căci este vai de fericirea pământească a aceluia pe care îl aşteaptă o nenorocire veşnică. Şi vai de propăşirea lumească a aceluia peste care poate veni din clipă în clipă, ca un hoţ, ziua mâniei lui Dumnezeu, la care el nici nu se gândeşte — şi tocmai de aceea va fi lovit pe neaşteptate şi prăbuşit pe totdeauna de ea.
Dar ce binecuvântat este şi prezentul şi viitorul sufletului credincios! Ce făgăduinţe scumpe îl aşteaptă pe acel suflet drag lui Dumnezeu, care se străduieşte din toată inima sa şi din tot cugetul său să-L iubească şi să-L slujească cu toată puterea lui pe Dumnezeul şi Mântuitorul său! Dulcele Cuvânt Dumnezeiesc este plin aproape la fiecare verset al său numai cu cele mai alese şi scumpe făgăduinţe pentru sufletul smerit şi sincer faţă de Domnul Dumnezeul său. Nu numai pentru viaţa veşnică este binecuvântat sufletul credincios şi alipit în totul de Domnul, ci chiar şi pentru viaţa asta el are atât de minunate făgăduinţe din partea Duhului Sfânt. Şi nu numai el însuşi, ci şi urmaşii lui. Sunt mulţi părinţi care sunt binecuvântaţi din pricina fiilor lor credincioşi, după cum au fost părinţii lui Samuel, ai lui David, ai lui Ioan Botezătorul. Dar sunt şi mai mulţi fii binecuvântaţi din pricina părinţilor lor credincioşi. După nişte fii credincioşi pot fi binecuvântaţi doar părinţii lor. Dar după nişte părinţi credincioşi pot fi binecuvântaţi nu numai fiii din prima naştere — ci până şi copiii copiilor lor, ca după Avraam, până la sfârşitul veacurilor, precum este scris (Romani 11, 28).
Ce mângâietor este gândul şi încredinţarea pe care Domnul i-o dă celui credincios că ascultarea lui de Dumnezeu va fi pricina unei veşnice bunăvoinţe pe care Domnul o va purta şi o va arăta şi faţă de urmaşii lui după el: moştenirea lui va cuprinde toată ţara (Psalmul 37, vers. 11) şi moştenirea sa va fi veşnică (vers. 18); urmaşii lui vor avea belşug (vers. 25); urmaşii lui sunt binecuvântaţi (vers. 26); vor fi stăpâni pe veşnicie (vers. 29); omul păcii are parte de moştenitori (vers. 37); are făgăduinţa izbăvirii veşnice (vers. 40).
Bucură-te, suflet scump, care ai alergat totdeauna la ascultarea şi frica Domnului, care te-ai ferit de păcat şi care ai răbdat nedreptatea! Bucură-te, tu, cel care ai nădăjduit în Acela Care nu uită pe cel doborât şi nu părăseşte pe cel apăsat! Vine vremea când Tatăl tău Cel Ceresc, Care a văzut nevinovăţia ta batjocorită, dreptatea ta călcată în picioare şi numele tău dispreţuit.
Şi atunci Dreapta Domnului va veni în ajutorul tău, iar tu nu vei mai avea cuvinte cum să-L lauzi pe Domnul, de veselă ce-ţi va fi inima. Sărbătoarea ta va fi plină de binecuvântare, iar masa ta va fi încărcată de bunătăţi. Singurătatea ta va fi umplută de dragoste, casa ta va fi umplută de cântări, nopţile tale — de pace, iar zilele tale de soare. Vei strânge la sânul tău un moştenitor binecuvântat şi un urmaş sfânt, care va fi un fiu scump al Domnului, un viteaz ostaş al Lui spre mântuirea multora. Iar tu vei fi răsplătit de Dumnezeul fiului tău binecuvântat, Care ţi-a dat pe acest fiu al Lui ca să-l creşti pentru slava şi slujba Lui, iar tu ai făcut acest lucru cu toată credincioşia, ştiind că el era, înainte de toate, al Domnului, apoi al tău. De la cel dintâi cuvânt tu l-ai învăţat pe copilul tău să spună întâi nu numele tău, ci Numele Lui. Iar El te-a binecuvântat şi te va binecuvânta în veci. Viaţa ta va fi fericită, casa ta — apărată, munca ta — rodnică, moartea ta — dulce, veşnicia ta — strălucită, fiindcă L-ai iubit pe Domnul şi ai suferit cu încredere.
Slavă veșnică Ție, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh! Tu ai fost nădejdea sufletului meu, Tu ai fost Tatăl meu, Mama mea, Prietenul meu, Mângâierea mea, Adăpostul meu, Tăria mea. Îți mulțumesc că mi-ai făcut dreptate și mi-ai dat o familie sfântă, o casă sfântă, o dragoste sfântă, o moștenire sfântă. Întărește-mi-le pe vecie, Doamne, și fă să-mi văd urmașul meu binecuvântat pe veșnicie și pe fiul Tău pe care mi l-ai dat să-l cresc spre slava Ta, a Lucrării Tale, pentru mântuirea altora și fericirea mea cea de aici și din veșnicie. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 2
