Oricât de bine v-ar merge pe pământul acesta în vreo zi sau vreun loc, – nu vă pierdeţi totuşi bunul cumpăt. Oricât de sus veţi fi ajuns pe scara vieţii între oameni în vreo situaţie sau vreme şi oricât de siguri vi s-ar părea că puteţi fi pe scaun, – nu vă umpleţi totuşi de mândrie prea tare. Oricât de departe vi s-ar părea că sunteţi de moarte şi oricât de mult v-ar plăcea să nu fie adevărate înştiinţările lui Dumnezeu, totuşi voi nu vă împietriţi inima în nebunia trufiei şi nu dispreţuiţi înştiinţările înţelepciunii, şi nu râdeţi de Cuvântul lui Dumnezeu!
Căci dacă batjocoriţi credinţa părinţilor şi a strămoşilor voştri şi dacă huliţi Biserica lui Hristos în care s-a închinat mama voastră, voi vă veţi încuraja la rău, vă veţi prăbuşi în orbie şi vă veţi uni cu pierzătorul sufletului vostru, cu diavolul, devenind ca el.
Nu-ţi aduna, prin împietrirea inimii tale, revărsarea pedepsei dreptei mânii a lui Dumnezeu (Rom ani 2, 5)! Nu grămădi osânda asupra capului tău îndrăzneţ şi trufaş! Nu-ţi îmbărbăta picioarele pe drumul încăpăţânării sau al desfrânărilor! Nu-ţi urzi chiar cu mâinile tale lanţul nimicirii, prin faptele neascultării, ale nepăsării şi stricăciunii. Nu-ţi acoperi ochii şi nu-ţi înfunda urechile! Nu-ţi împietri inima şi nu-ţi prăbuşi singur sufletul în flăcări. Nu-i huli pe fraţi şi nu unelti împotriva nimănui. Ca să nu te trăsnească mânia lui Dumnezeu. Nu lepăda mustrările tatălui tău şi nu batjocori lacrimile mamei tale! Nu nesocoti îndemnurile mai-marilor tăi cinstiţi şi nu râde de bunele sfaturi pe care se trudesc să ţi le dea binevoitorii tăi. Căci pedeapsa pentru acestea poate veni peste tine pe neaşteptate.
Frate sau soră, nu-ţi împietri inima ta ca să nu mai asculţi de fraţi, ca să nu mai iubeşti părtăşia cu ei, ca să nu mai alergi în lucrul Domnului între ei, şi să nu mai ţii la ei, şi ca să unelteşti contra cuiva… Teme-te din timp de soarta pietrelor. Şi nu te face de piatră, ca să nu fii împietrit pe veci.
Şi voi, tată sau mamă, nu vă împietriţi inima faţă de copiii voştri, căci dintre toate pietrele, piatra aceasta ar fi cea mai tare şi mai blestemată.
Voi, toţi cei care Îl provocaţi zilnic pe Dumnezeu şi-L întărâtaţi împotriva voastră prin păcatele pe care le săvârşiţi, – nu vă împietriţi, o, nu vă împietriţi inima, rămânând mereu aşa! Veniţi-vă în minţi şi prăbuşiţi-vă înaintea lui Dumnezeu cu pocăinţă! Căci imensa Lui milă se va îndura şi de voi. Nu rămâneţi cu inima împietrită mereu! Despietriţi-vă inimile!
O Doamne, ai milă de toate acele inimi care trebuia să rămână deschise până la moarte, dar s-au închis… Care trebuia să rămână calde, iubitoare, ascultătoare, apropiate de Tine şi de ai lor, dar s-au împietrit, devenind gheaţă, şi lemn, şi stâncă. Trimite peste ele iarăşi Duhul Tău de viaţă, ca să se moaie şi să se încălzească iarăşi.
Trimite, Doamne, focul încercării milostive peste toate inimile împietrite pe care nu le moaie dragostea. Focul acesta să le dezgheţe mai înainte de a veni peste ele focul iadului, care le-ar pietrifica pe veşnicie. Pune în noi toţi, în locul unei inimi de piatră, o inimă de ceară, gata să se moaie, să se încălzească şi să se înduplece pentru orice lucru bun. Amin.
Traian Dorz, Cununile slăvite
