Noi trăim veșnic într-un câmp de luptă; noi stăm neîncetat în război cu Ispititorul. În acest război, noi singuri suntem mai slabi ca vrăjmașul. Însă biruim gloatele dușmane și le punem pe fugă, când în fruntea noastră stă Iisus Biruitorul. – Pr. Iosif Trifa
Frica de Dumnezeu din Vechiul Testament este un pedagog spre Hristos
În Vechiul Testament se stăruie foarte mult asupra fricii de Dumnezeu. „Frica de Dumnezeu – zice înţeleptul Solomon – este începutul înţelepciunii“ (Proverbe 1, 7).
Preot Iosif Trifa, FRICOŞII
Rugăciunea este cheia ce deschide inima omului pentru Dumnezeu, pentru darurile lui Dumnezeu. – Pr. Iosif Trifa
Era deci în toamna anului 1921…
Mitropolitul Bălan atât din dorinţa de a-l ajuta pe preotul Gomboş (cunoscut bun al său şi om cu greutate materială şi relaţii, lucru foarte însemnat pe atunci) ca să ajungă protopop la Câmpeni, cât şi din nevoia de colaboratori tineri şi talentaţi, cum era preotul Iosif, pe care îl cunoştea bine, pentru lucrarea pe care o avea în planul său îl chemă neîntârziat pe Părintele Iosif la Sibiu.
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. I, pag. 45
Numai cel care se hrăneşte neîncetat cu Cuvântul lui Dumnezeu poate fi un ostaş biruitor
Sfânta Scriptură nu este o carte ca şi oricare alta. Ea este Cartea lui Dumnezeu, Cartea prin care Dumnezeu vorbeşte despre El şi planurile Lui. Biblia este o Carte prin care Dumnezeu Şi-a descoperit planurile Lui şi Planul cel Mare al mântuirii noastre. De aceea zicea Mântuitorul: „Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi Viaţa veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine“ (Ioan 5, 39).
Dar Biblia nu este numai o carte de cunoaştere a planurilor şi învăţăturilor lui Dumnezeu, ci, mai presus de aceasta, Biblia este o carte plină de putere, de dar şi har. Cercetaţi Scriptura, căci în cuvintele ei este ceva ce nu se poate spune, ci numai se simte. În cuvintele Scripturii este o putere, este un dar, este ceva din Duhul lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuşi. Cuvintele Scripturilor sunt ca un foc ce „aprinde rărunchii şi inima“ (Psalmul 25, 2). Cuvântul Scripturilor e „ploaia ce se pogoară din cer şi nu se întoarce până nu adapă pământul şi-l face de rodeşte“ (Isaia 55, 10). Când citeşti Scripturile cu credinţă şi cu dor de mântuire sufletească, stai sub ploaia darului de Sus, stai sub o revărsare de dar, stai sub o putere ce lucrează în tine. „Cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri“ (Evrei 4, 12). Acest cuvânt „viu şi lucrător“ se află în Scriptură şi cine se hrăneşte cu el capătă dar şi putere.
Nu este pe suprafaţa pământului o carte mai cu putere decât Sfânta Scriptură şi, în special, Scriptura Noului Testament, adică Evangheliile şi Epistolele Apostolilor.
Despre creştinii cei dintâi, spune Biblia că „ei au primit Cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele cercetând Scripturile“ (Fapte 17, 11), de aceea era atâta putere în viaţa lor. Biblia e o hrană zilnică a sufletului. Eu citesc în fiecare zi în Biblie, pentru că ea este o lipsă a vieţii mele, întocmai ca apa ce o beau, ca aerul ce-l respir şi ca pâinea ce o mănânc.
Un creştin cititor fără Biblie este ca un meseriaş fără unelte de lucru. Ceea ce este plugul pentru plugar, acul pentru croitor, ciocanul pentru fierar, pana pentru scriitor, aceea trebuie să fie şi Biblia pentru un creştin.
Un ostaş al Domnului (care ştie citi), fără Biblie, este ca un soldat fără puşcă.
O, ce lucru dureros este un creştin ce ştie carte şi nu cunoaşte Biblia, Sfânta Scriptură! Dacă Biblia ar avea grai, ea ar striga: „Oameni buni, eu sunt Cartea lui Dumnezeu: – citiţi-mă! Eu sunt descoperirea lui Dumnezeu: – căutaţi-mă! Eu sunt Cartea Vieţii: – iubiţi-mă! Dumnezeu este autorul (scriitorul) meu: – cercetaţi-mă şi veţi afla în mine pe Dumnezeu! Veţi afla toate încercările şi lucrările ce le-a făcut dragostea lui Dumnezeu în decursul veacurilor pentru mântuirea voastră, a păcătoşilor!… Veţi afla în mine drumul cel lung ce l-a făcut Dumnezeirea de-a lungul veacurilor pentru mântuirea neamului omenesc“…
Când ne vom înfăţişa la Judecata de Apoi, una dintre întrebările ce ni se vor pune va fi şi aceasta: „Fiule, ai citit tu Cartea Mea, Biblia?“ „Nici n-am auzit de Cartea asta!“ – va răspunde cel păcătos. „Ţi-am trimis anume o Carte – va zice Domnul – în care te înştiinţam despre iertarea ce ţi se dă prin Jertfa Fiului Meu“.
„N-am apucat să desfac această carte!“ – va răspunde cel necredincios. Vai va fi de el şi de toţi care nu vor putea da un alt răspuns la aceste întrebări!
Preot Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului
O singură cale de mântuire avem, dar, și noi: calea aleasă de fiul din Evanghelie, calea întoarcerii la Tatăl nostru ceresc. – Pr. Iosif Trifa
Şi acum să spunem ceva şi despre frica de diavol. Frica de diavol trebuie să o aibă fiecare om, pentru că diavolul de la început este un ucigător de oameni. Într-un anumit înţeles, oamenii se şi tem de diavolul. Dar o frică tare ciudată este aceasta; o frică falsă.
Preot Iosif Trifa, Fricoșii
În zadar purtăm nume frumoase de creștini, dar facem fapte urâte de păgâni. – Pr. Iosif Trifa
Anul 1925 era al treilea an de la înfiinţarea Oastei.
Lucrarea Domnului mergea crescând mai repede în număr, decât în înălţime. Pe măsură ce Lucrarea creştea, însuşi lucrătorul avea nevoie de noi salturi în creşterea lui, spre a putea trage după sine lucrarea iarăşi, un timp.
Domnul şi Învăţătorul său Ceresc îl lua, din când în când, în câte o „şcoală” nouă pentru a-i descoperi noi lucruri. Apoi îl trimitea din nou la „şcolarii” săi, spre a-i îndruma şi pe ei în ceea ce a cunoscut el lângă Domnul lui. (…)
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. I, pag. 206
Frica în armata Domnului – scutirile de la Deuteronom cap. 20: „Fricoşii să plece acasă!“
Precum am arătat la începutul acestor învăţături, fricosul este o pacoste. O mare pacoste şi pentru el şi pentru alţii. La orice treabă, fricosul nu face nici o ispravă. Ci numai încurcă lumea şi lucrurile.
Preot Iosif Trifa, Fricoșii