Psalmul 23, versetul 1
În acest strigăt fericit există multă bucurie, mult ajutor, mult belşug, multă pace, şi nădejde, şi dragoste, pentru orice suflet credincios care poate spune aceste cuvinte fericite cu sinceritate şi recunoştinţă. Dar cel mai puternic simţământ care izbucneşte din cuvintele acestea este siguranţa…
Este încrederea fericită şi sigură cu care trăieşte, cu care suferă, cu care se luptă, cu care se roagă, cu care munceşte şi cu care moare un adevărat credincios. Ştiindu-te la adăpostul Marelui Păstor al oilor (Evrei 13, 20; 1 Petru 5, 4), eşti deplin liniştit în faţa oricărei ameninţări şi eşti sigur de izbândă în faţa orişicărui vrăjmaş.
Ştiindu-te în grija Lui sfântă, nu te mai zbuciumi cu îngrijorare şi teamă în faţa nici unor lipsuri, ci eşti sigur de hrana ta, de adăpostul tău, de ocrotirea ta. Ştiindu-te în paza dragostei Sale, poţi fi plin de nădejde şi încredere totdeauna în munca ta, în odihna ta, în drumul tău, în toate încercările tale. Ştiindu-te îndrumat de înţelepciunea Sa, poţi avea totdeauna îndrăzneală în vorbire şi bucurie în ascultare. Poţi avea putere în rugăciune şi nădejde tare în împlinirea ei.
O, ce dulce şi liniştitoare siguranţă îţi dă ascultarea smerită de Dumnezeu! Ce bucurie şi pace îţi dă rămânerea în supunere la picioarele Domnului Iisus! (Luca 10, 39). Ce fericită şi puternică încredere îţi dă bizuirea pe Numele Lui Biruitor, adăpostirea sub aripile Lui, lupta sub conducerea Lui, munca sub îndrumarea Lui, răbdarea sub părtăşia Lui şi chiar moartea, sub lumina privirilor Lui iubitoare şi pline de veşnice promisiuni slăvite!…
Drag păstor duhovnicesc al sufletelor încredinţate spre păstorirea ta, oare tu însuţi trăieşti într-o dulce şi sfântă părtăşie cu Iisus Hristos, Marele şi Blândul Păstor al Bisericii Sale — sau nu? Te bucuri tu oare, printr-o tainică şi dulce vieţuire, de harul păstoririi Sale în adevăr şi în realitate — sau nu? Primeşti tu zilnic hrana pentru propriul tău suflet şi pentru cele ale păstoriţilor tăi din umblarea ascultătoare cu Bunul Păstor? Şi din păşunea cea dulce a părtăşiei Lui — sau nu? (Cântarea Cântărilor 2, 16). Căci dacă tu mai întâi te hrăneşti cu adevărat din păşunea Lui săţioasă şi sănătoasă, vei avea apoi şi cu ce să hrăneşti mieluşeii, oiţele şi oile care te ascultă. Şi pe care Dumnezeu ţi le-a încredinţat, cu mare răspundere, ca să I le păstoreşti (Ioan 21, 15-17).
Dar dacă nu te hrăneşti din plin mai întâi tu însuţi din trăirea curată şi părtăşia ascultătoare de Hristos, sărmanele tale oiţe vor tânji de foame şi de sete sufletească, până ce unele din ele vor cădea într-o parte, altele, în alta, pierind în păcate sau în rătăciri nefericite. Iar tu vei fi în curând tras la răspundere în faţa Stăpânului Care ţi le-a încredinţat şi va trebui tu să plăteşti totul (Matei 5, 26; 24, 45-51), cu un preţ cutremurător şi înfricoşat. Scump suflet dornic după Dumnezeu, scumpă oiţă flămândă după o mângâietoare iubire, după o ocrotitoare pază, după o dulce părtăşie, după o puternică ocrotire, după o viaţă din plin şi după o siguranţă statornică, — vino la Hristos, Blândul Păstor… Intră în turma şi în Oastea Sa, în Staulul şi în ascultarea Lui — şi le vei afla pe toate acestea în chip negrăit şi fericit pe vecii vecilor.
O, Preabunule Păstor și Puternicul Ocrotitor al turmei și Bisericii Tale, Iisuse Doamne, fii slăvit până în veșnicie pentru răbdarea și bunătatea cu care m-ai căutat și pe mine, oaia cea pierdută! Îți mulțumesc că nu m-ai părăsit unde eram căzut, ci, cu grijă și cu iubire, m-ai strigat mereu până în clipa când m-ai ridicat pe umerii Tăi și m-ai dus în Staulul fericit al Bisericii Tale vii și în Lucrarea Oastei Tale vii. Te rog păstrează-mă mereu în această dulce părtășie și ascultare, chiar dacă ar fi nevoie uneori să folosești față de mine și nuiaua mustrării, nu numai toiagul păstoriei, fiindcă va fi spre binele meu veșnic încercarea trecătoare. Dă-mi totdeauna încredere, Doamne, că tot ce faci Tu este numai spre binele meu și binecuvântarea Ta. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor vol. 2
