Nu ne-asculta, o, Doamne,
când vom striga spre Tine
cerându-Ți, chiar cu lacrimi,
ce nu ne-ar fi spre bine.
Nu ne-asculta când duhul
ni-e plin de întristare
și-Ți cerem să ne-nlături
din scumpa Ta Lucrare.
Nu ne-asculta, o, Doamne,
când vom striga spre Tine
cerându-Ți, chiar cu lacrimi,
ce nu ne-ar fi spre bine.
Nu ne-asculta când duhul
ni-e plin de întristare
și-Ți cerem să ne-nlături
din scumpa Ta Lucrare.
Leacul contra fricii: Credinţa. Cu grijile şi temerile noastre necinstim pe Dumnezeu. Rugăciunea puternică şi lucrarea cu râvnă sunt lucrări înţelepte. Frica nu foloseşte la nimic.
Frica este o robie amară care ţine în lanţurile ei chinuitoare mii şi milioane de suflete. Ea aduce mult rău oamenilor stăpâniţi de umbrele ei. Frica este o mare putere vrăjmaşă care te slăbeşte şi te împinge în greşeală şi nenorocire, din care ai putea scăpa foarte uşor, dacă nu ar fi frica, ci ai avea curaj şi îndrăzneală.
Frica este o mare nenorocire, căci îi răpeşte omului fericirea, puterea, bucuria şi credinţa. Cele mai mari dureri ale noastre vin din teama şi necredinţa noastră, nu din necazurile şi încercările noastre; căci dacă am avea mai multă credinţă şi mai puţină frică, încercările n-ar putea să ne înfricoşeze.
Câtă vreme un stăpânitor împlineşte scopul pentru care l-a ridicat Dumnezeu, îi este păstrată şi strălucirea lui. Îndată însă ce acesta se abate de la voia lui Dumnezeu, depăşindu-şi şi chemarea şi măsura, Dumnezeu îl leapădă, îl înlătură şi îl înlocuieşte cu altul, ca pe Saul, la timpul său şi pe atâţia alţii. De aceea trebuie să se teamă de Dumnezeu toţi împăraţii pământului. Şi să I se supună Lui. Să facă legi drepte şi să stăpânească cu dreptate peste supuşii lor, purtându-se cu blândeţe şi înţelepciune faţă de toţi, pentru a nu-L mânia pe Dumnezeu prin nedreptăţile lor faţă de cei neajutoraţi, prin asuprirea celor slabi, prin jefuirea celor neştiutori ori prigonirea celor credincioşi, Acestea sunt necinstire a Numelui lui Dumnezeu Cel Sfânt, nesocotire a Cuvântului Său, şi batjocorire a toiagului de cârmuire.
Nu pot să tac… O sfântă pară îmi arde inima mereu,
dac-aș tăcea aș ști că merit să mă alunge Dumnezeu.
Nu pot să tac când Adevărul să-l apăr și să-l spun mă vrea,
puterea lui nu-i chin, nici aur s-o-ntreacă-n conștiința mea.
Nu există nici o stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Orice stăpânire care există undeva, într-un loc sau într-un timp, orice funcţiune de conducere este şi poate fi, numai prin voia sau îngăduinţa lui Dumnezeu. Fără această voie şi îngăduinţă nu poate fi nimic (Rom. 13, 1). De aceea noi supunându-ne stăpânirii rânduite sau îngăduite de Dumnezeu, ne supunem voii Lui.
Toate stăpânirile se ţin numai prin Hristos (Coloseni 1, 16; 2, 10). Fără El nu se poate ţine nimic. Prin înţelepciunea Lui există şi se menţin stăpânitorii neamurilor. Prin ea pot lucra judecătorii popoarelor… Prin voia Lui sfântă sunt înălţaţi sau prăbuşiţi toţi dregătorii şi toţi mai-marii noroadelor pământului (Prov. 8, 15-16).
Nu privi c-un ochi trecutul
și cu-alt ochi spre viitor,
nu fi jumătate-n soare
și-altă jumătate-n nor.
Nu păși c-un pas ‘nainte
și cu altul înapoi,
nu-nota când în lumină,
când în putredul noroi.
N-am fi aflat niciodată ce puternică este ocrotirea pe care o dă Domnul Iisus Hristos, dacă n-am fi trecut prin necazuri, strâmtorări, prigoniri, foamete, lipsuri şi primejdii de moarte (Rom. 8, 35-37). N-ar fi aflat niciodată Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi, martirii şi mucenicii, sau ceilalţi adevăraţi credincioşi ai Domnului, cât de mare este puterea ocrotitoare a Lui, dacă n-ar fi fost trecuţi prin nebănuite încercări, fiindcă acest adevăr se află numai în cuptor!
O, biet suflet omenesc, bătut de primejdii şi plin totdeauna de temeri, o singură ocrotire puternică există şi pentru tine, numai una singură: Hristos Domnul! Vino la El!
Praznicele începutului de an vin să ne motiveze în nevoința noastră spre o realitate în care suntem cuprinși dar pe care trebuie s-o conștientizăm și să o proclamăm permanent prin umblarea și trăirea noastră în această lume. Praznicul Botezului marchează a doua “deșertare de sine” a Domnului după Întrupare. La Botez, Hristos a luat asupra Sa toate păcatele noastre, pentru a le răscumpăra prin Cruce. Botezul Mântuitorului face posibilă propovăduirea Împărăției Cerurilor ce va debuta în duminica după Botezul Domnului. Ce este foarte interesant este faptul că proclamarea acestei Împărății va începe în ținutul lui Zabulon și Neftali, unde celor “ce ședeau în latura și-n umbra morții lumină le-a răsărit” (Matei 4, 16). Acolo era Galileea neamurilor, unde o populație pestriță trăia în cel mai grozav întuneric. Cu toate acestea și ei aveau nevoie de Mesia, aveau și ei drept la milă și dragostea lui Dumnezeu.
Hulele ce i se aduceau apostolului Pavel pentru că lucrează pentru un câștig material (II Corinteni 11).
Ce Carte binecuvântată este Biblia! Ea arată lămurit și toate hulele și batjocurile ce le vor avea de suferit cei ce se jertfesc pentru vestirea Evangheliei.
Deschideți, spre pildă, la II Corinteni capitolul 11 și veți afla cu ce fel de hule și minciuni a avut de lucru dumnezeiescul apostol. Din apărarea ce și-o face apostolul în acest capitol, se vede lămurit învinuirea că lucrează pentru un câștig material. Iar această învinuire i se aducea din partea unor “apostoli nespus de aleși”, cum îi numește, în ironie, apostolul Pavel (II Corinteni 11, 5).
Cum trec de iute toate
ce-n lume-acum le vezi,
mai slabe sunt, ca umbra,
oricât de tari le crezi
mai mici sunt, ca nimica,
chiar cei ce par mai mari
– și tu treci ca o umbră
oricât de veșnic pari.