Leacul contra fricii: Credinţa. Cu grijile şi temerile noastre necinstim pe Dumnezeu. Rugăciunea puternică şi lucrarea cu râvnă sunt lucrări înţelepte. Frica nu foloseşte la nimic.
Frica este o robie amară care ţine în lanţurile ei chinuitoare mii şi milioane de suflete. Ea aduce mult rău oamenilor stăpâniţi de umbrele ei. Frica este o mare putere vrăjmaşă care te slăbeşte şi te împinge în greşeală şi nenorocire, din care ai putea scăpa foarte uşor, dacă nu ar fi frica, ci ai avea curaj şi îndrăzneală.
Frica este o mare nenorocire, căci îi răpeşte omului fericirea, puterea, bucuria şi credinţa. Cele mai mari dureri ale noastre vin din teama şi necredinţa noastră, nu din necazurile şi încercările noastre; căci dacă am avea mai multă credinţă şi mai puţină frică, încercările n-ar putea să ne înfricoşeze. Afară de aceasta, frica ne face slabi; ea rupe cingătoarea de la coapsele noastre şi ne ia din mână toiagul pe care ne sprijinim. Avem nevoie de toată puterea noastră; de aceea nu este înţelept, nici drept să lăsăm să curgă sângele vieţii care dă putere, din rănile făcute de frică. Cu grijile şi temerile noastre necinstim pe Dumnezeu ca şi cum El n-ar fi puternic, înţelept şi plin de milă. La o parte cu ceea ce aruncă o umbră asupra însuşirilor lui Dumnezeu. Un creştin nu trebuie să întreţină în inimă aşa ceva.
Nu este oare teama ceva foarte nefolositor? Cui i-a adus ea vreun bine? Poate oare teama să umple o cămară goală? Sau să dea iarăşi sănătate unui copil care moare? Rugăciunea puternică şi lucrarea cu răvnă sunt lucruri înţelepte, dar frica nu foloseşte la nimic. Dacă ai putea să dovedeşti că ea este bună la ceva, din partea mea, n-ai decât să-i faci loc în suflet; dar câtă vreme nu poţi să faci acest lucru, fii tare şi nu te teme.
Dacă vrei să fie bine, trebuie neapărat să alungi frica din hotarele vieţii tale. Căci până nu vom scăpa de ea, până când nu o vom alunga din viaţa noastră, nu vom putea înainta în viaţa sufletească şi creşterea duhovnicească.
Dar cum putem scăpa de frică? Leacul este aproape şi uşor de găsit: prin credinţă. “Nu te teme! Crede numai!” – Acesta este cuvântul pe care ni-l spune Domnul. (Marcu 5:36) Apostolul Pavel scrie: “ Şi voi n-aţi primit un duh de robie ca să mai aveţi frică, ci aţi primit duh de înfiere, care ne face să strigăm: Ava! adică Tată!” (Romani 8:15)
Iar pe de altă parte Isaia strigă în Vechiul Testament cuvintele de îmbărbătare ale Domnului Dumnezeu:”Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc. Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10, 43:1-2, 5)
Întreaga Biblie şi mai ales Noul Testament sunt pline cu făgăduinţa şi îmbărbătarea minunată a lui: “Nu te teme!”
Faţă de miile de făgăduinţe care umplu paginile Bibliei, frica apare ca un păcat greu, ca şi minciuna, lăcomia, desfrânarea sau uciderea. (Apocalipsa 21:8)
Fiindcă frica îl face neputincios pe Dumnezeu şi pune la îndoială cuvintele şi adevărul Său. Tu te împotriveşti Lui prin frică, Îl părăseşti şi-L necinsteşti, pentru ca să te arunci pe colţurile stâncoase ale îndoielilor şi grijilor de tot felul.
O, iubitul meu: ”Crede numai, şi nu te teme.” Cu Domnul Iisus şi venirea Duhului Sfânt în lume, frica a fost alungată. El ne-a adus harul credinţei şi curajul evanghelic. El ne-a dezlegat şi din robia morţii, ca şi de sub jugul păcatului. Dacă frica de boală te chinuie, Doctorul cel bun este aproape de noi ca să ne întărească inima. Dacă teama de sărăcie ne umple de griji, El ne trimite să privim florile şi crinii câmpului, spunându-ne: “Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)
Dacă frica păcatului îţi tulbură viaţa, credinţa te scapă de această frică: “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; sângele Lui ne curăţă de orice păcat, şi dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:7-9, 2:2). Deci crede că păcatele sunt coborâte în mormântul uitării şi nu mai sunt asupra ta.
Iar dacă, frica de moarte te înspăimântă în fiecare zi, Iisus îţi spune iarăşi: “Nu te teme – crede numai!” “Cine crede în Mine are viaţa veşnică.” (Ioan 6:40) Moartea aşadar, nu este un lucru înfricoşat, ci o făgăduinţă scumpă. Prin moartea Sa, Domnul a zidit o punte peste chinul morţii, peste care ne trece în împărăţia Sa.
Îndrăzneşte deci; şi nu te teme de ce ai să suferi, de ce ai să întâmpini în călătoria ta, de lipsurile şi bolile ce te ameninţă. Nu te teme, Iisus e cu tine, ca să te scape, ca să te ajute, ca să te mântuiască, să te treacă din moarte la viaţă.
Ioan Marini, Familia Creştină, anul 1942, nr.6-7
