Nu există nici o stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Orice stăpânire care există undeva, într-un loc sau într-un timp, orice funcţiune de conducere este şi poate fi, numai prin voia sau îngăduinţa lui Dumnezeu. Fără această voie şi îngăduinţă nu poate fi nimic (Rom. 13, 1). De aceea noi supunându-ne stăpânirii rânduite sau îngăduite de Dumnezeu, ne supunem voii Lui.
Toate stăpânirile se ţin numai prin Hristos (Coloseni 1, 16; 2, 10). Fără El nu se poate ţine nimic. Prin înţelepciunea Lui există şi se menţin stăpânitorii neamurilor. Prin ea pot lucra judecătorii popoarelor… Prin voia Lui sfântă sunt înălţaţi sau prăbuşiţi toţi dregătorii şi toţi mai-marii noroadelor pământului (Prov. 8, 15-16). Căci El, numai El face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ. El Domnul schimbă vremurile şi împrejurările, El răstoarnă pe unii împăraţi şi El pune pe alţii în locul lor. El dă înţelepciune şi pricepere. El descopere ceea ce este în adânc şi în ascuns… El ştie ce este în întuneric. Şi la El locuieşte lumina (Daniel 2, 21-22). O, ce fericit este acest adevăr!
Cel Binecuvântat stăpâneşte peste împărăţiile neamurilor şi El le dă cui vrea (Daniel 5, 25-32). Nici un stăpânitor şi judecător de pe pământ n-ar avea nici o putere fără voia Lui. Nici o strălucire şi nici o măreţie n-ar fi dacă nu i-ar fi fost îngăduite de Dumnezeu (Ioan 19, 11). O, ce liniştitor este acest adevăr!
În lumina acestor gânduri înţelegem cum se prăbuşesc împăraţi străluciţi dintr-o dată şi se înalţă pe neaşteptate la scaun de domnie, oameni necunoscuţi, căpătând dintr-o dată strălucire şi măreţie (1 Samuel 15, 28). Pentru că nici o întâmplare nu este întâmplătoare, ci toate sunt rânduite şi menţinute numai prin voia, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. O, ce sigur este acest adevăr!
Prin mijlocirea întâmplărilor Îşi împlineşte Domnul planurile Sale, cu oamenii şi cu popoarele. Prin puterea Lui îi apără El pe cei slabi, îi ajută pe cei neputincioşi, le face dreptate celor asupriţi,
îi răsplăteşte pe cei harnici, sau îi încearcă pe cei credincioşi, păstrând astfel pe pământ, condiţiile în care se dezvoltă şi se continuă viaţa, fără de care n-ar exista ea.
O, ce mângâietor este acest adevăr!
Traian Dorz, Porțile veșniciei
