Păcatul – Ioan Marini

Un rău care atinge cerul şi pământul

Nu odată ţi se dă ocazia să auzi pe unul şi pe altul spunând: Eu nu fac rău la nimeni, nu mănânc pâinea nimănui… îmi văd de treburi şi n-am cu nimeni nimic.

De păcatul ascuns omul se face că nici nu ştie; ori poate nici nu-şi dă seama de el. Şi cu atât mai puţin ştie că păcatul din inima sa atinge şi pe altul, că prin păcatul ascuns răspândeşte în jurul său miasma morţii, ca o mlaştină, mirosul; că prin păcatul ascuns este purtătorul seminţei morţii, aşa cum guzganii de pe vapoare sunt purtătorii şi răspânditorii ciumei, holerei şi altor boli ucigătoare.

Da, păcatul nostru nu ne face rău numai nouă înşine, ci şi altora, chiar fără să se vadă aceasta. Ba el loveşte şi cerul, lumea duhurilor care stau în legătură şi iau parte la tot ce se petrece pe pământul  acesta.

În lumea duhurilor bune se face bucurie când se întoarce un păcătos şi când în viaţa unui om este slăvit Dumnezeu. Câte cântări de slavă nu vor fi răsunat în cer câtă vreme Omul Isus Hristos a trăit şi a biruit aici pe pământul acesta. Şi cerurile răsună veşnic de cântări, amintind lupta şi biruinţă Mielului junghiat, care S-a făcut ascultător până la moartea pe cruce (Filipeni 2, 10; Evrei 12, 2).

Iar şirul de martori care au crezut, au suferit şi au murit în credinţă, a înmulţit de fiecare dată cântările de slavă înaintea lui Dumnezeu şi înaintea Mielului.

Să ştii, dragă frate, că tu nu eşti un singuratic în lupta şi suferinţa ta. Mii de ochi te privesc, dar şi mii de braţe stau gata să te ajute. Prin  jertfa Domnului Isus, totul este cu putinţă pentru biruinţa ta. Ai curaj!

Îndrăzneşte! Mai mulţi sunt cu noi  decât cu ei. (2 Împăraţi 1, 16, 20) Mii de harfe stau gata să cânte biruinţa ta aşa cum au câştigat-o şi o vor câştiga toţi cei aleşi şi credincioşi după cum este scris: Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte (Apocalipsa 12, 11).

Dar când e săvârşit păcatul, se întristează întreagă lumea duhurilor bune. Pe cerul întreg se aruncă zăbranicul durerii, ocării, batjocurii, în timp ce lumea duhurilor rele se bucură şi huleşte dând prilej diavolului să pârască înaintea Domnului.

Păcatele credincioşilor, chiar şi cele mai mici, sunt luate drept puncte de ochire cu care satana caută să lovească în slavă şi cinstea Domnului.

”Doamne – se ruga un credincios – nu în noi, ci în Tine vrea să lovească Ispititorul atunci când ne atacă pe noi, de aceea Te rugăm izbăveşte-ne de cel rău, ca nu cumva să se aducă necinste Numelui Tău prin căderile şi greşelile noastre.”

Veghere, copii ai Domnului! Privegheaţi şi vă rugaţi mereu, ca să nu cădeţi în ispită şi prin aceasta să se dea prilej diavolului să hulească şi să pârască (Apocalipsa 12, 10).

Staţi mereu la adăpostul sângelui scump al lui Hristos pentru ca în orice zi să aveţi parte de harul ispăşitor al acestui sânge scump.

Acoperiţi de acest sânge ca de un văl, nici o săgeată  nu ne va atinge, iar înaintea lui Dumnezeu avem pace, fiindcă suntem ceea ce suntem în Hristos: neprihăniţi, curaţi, desăvârşiţi, sfinţi şi fără prihană (1 Corinteni 6, 11).

Iar voi care aţi păcătuit mereu şi nici măcar nu v-aţi pocăit de păcatele voastre, încetaţi, ah, încetaţi să mai faceţi  răul (Isaia 1, 10). Încetaţi de a mai bucura pe satana şi de a întrista bunii îngeri ai lui Dumnezeu şi pe Duhul Sfânt.

Încetaţi! Încetaţi “orice amărăciune, orice iuţime, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de  răutate să piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4, 31). Omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurătia, patima, pofta rea şi lăcomia care este o închinare la idoli.

Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fii neascultării (Coloseni 3, 5-6).

Încetează credinciosule cu smintelile “căci din pricina voastră este hulit numele lui Dumnezeu între neamuri”  (Români 2, 24).

Vă rugăm fierbinte în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu (2 Corinteni  5, 20).

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem un Mijlocitor: pe Isus Hristos cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale întregii lumi (1 Ioan 2, 1-2). Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El (2 Corinteni  5, 21).

Cutremură-te păcătosule şi încetează cu păcatul…  Dragul meu, ridică-te! Deşteaptă-te tu cel ce dormi, scoală-te din morţi şi Hristos te va lumina (Efeseni 5, 14). Căci Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos (1 Tesaloniceni 5, 9).

Ioan Marini, Familia creștină, anul 1942, nr. 10-11, pag. 13