Psalmul 22, v. 30
Din grăuntele de Grâu Slăvit, Iisus Hristos, Singurul Care a murit fără să vadă putrezirea (Fapte 2, 31-36), Dumnezeu a ridicat apoi, în chip fericit și sfânt, după cum profețise mai înainte cu atât de multe veacuri (Isaia 53, 10), o sămânță de urmași care va străluci prin însușirile Sale în Omenire și în Timp.
Duhul Sfânt, Căldura, Lumina și Suflarea Dumnezeiască veghează neîncetat ca această Sămânță Cerească a urmașilor lui Hristos să odrăslească mereu, să se maturizeze și să rodească mereu, în fiecare secol și în fiecare neam, spre a continua și adânci lucrarea începută de Ziditorul lor. În taina lumii și a Timpului, Sfânta Biserică a Mântuitorului și Domnului nostru Iisus Hristos este «sămânța de oameni» pe care puterea lui Dumnezeu o face să aducă mereu noi și noi lăstari și roade, ea fiind lumina lumii și sarea pământului (Matei 5, 13-16).
Dar cât de grele condiții de semănat și de răsărit, de creștere și rodire a avut mereu această dumnezeiască sămânță pe pământ! Vrăjmașul lui Dumnezeu și semănătorul neghinei a luptat neîncetat să nimicească sămânța lui Hristos, să o amestece și să o risipească.
Din ură față de Rădăcina Sfântă a acestei semințe, satan a umblat și va umbla mereu până la sfârșit cu o tot mai mare mânie și răutate să zdrobească orice mlădiță, orice nou firicel care răsare din Crucea și Jertfa Domnului Iisus în Biserica Sa cea vie… Urmărind să nimicească de tot sămânța de oameni care caută să-I slujească lui Dumnezeu…
Cel rău nu se luptă împotriva unei semințe neroditoare. Nici împotriva unora care nu-L slujesc pe Dumnezeu. Dar va avea neîncetat cea mai mare ură împotriva seminței care rodește și împotriva oamenilor care se silesc să-L slujească ascultători pe Hristos.
Împotriva acestora, ura celui rău și a semințelor sale rele nu va înceta niciodată. Nici chiar când toată neghina va fi strânsă și aruncată, laolaltă cu semănătorul ei, în focul cel veșnic care a fost pregătit pentru ei și pentru el din veci (Matei 13, 24-30 și 25, 41).
Au fost de multe ori locuri și vremuri în care se părea că ura nimicitoare a celui rău izbutise să piardă orice sămânță a lui Hristos și să zădărnicească orice încolțire a ei roditoare și binecuvântată. Dar după ce valul furiei sale a trecut, după ce vremea îngăduită pentru el s-a sfârșit, după ce vântul nimicitor s-a potolit, lăstarii cei binecuvântați s-au arătat din nou și încă mai frumoși. Căci diavolul a fost blestemat să vadă răsărind de fiecare dată și mai puternic ceea ce el cu uriașe sforțări s-a chinuit să nimicească, tocmai când credea că a reușit.
Nu vă îngrijorați cu tristețe și îndoială niciodată, voi sfinte semințe ale lui Hristos!… Vrăjmașul nu va reuși niciodată să zdrobească Biserica Lui și Rădăcina voastră. Lucrarea Domnului va propăși mereu. Și va veni vremea să vedeți cu o strălucită bucurie ce semințe frumoase au să se arate după focul acestei încercări care a trecut pârjolitor peste Biserica și Lucrarea lui Hristos… El Însuși veghează la aceasta și grija marii Puteri a lui Dumnezeu o va face (Ioan 10, 16-29).
Slavă veșnică Ție, Dumnezeul Atotputernic și Rădăcina vieții noastre, Iisuse Hristoase! Revarsă, Te rugăm, marea Ta putere și seva Ta de viață în noi și prin noi, Biserica Ta. Fă Tu ca sămânța de oameni care Îți slujesc Ție să nu se împuțineze și să nu se veștejească niciodată, din nici un loc și în nici un foc. Ci, pe măsura înmulțirii celor răi, ai grijă să se înmulțească și sămânța Ta cea bună, Doamne, și pe măsură ce crește întunericul și stricăciunea în lume, ai grijă să se înmulțească prin Biserica Ta și lumina și sarea, necesare mântuirii tuturor oamenilor. Îngrijește ca în Lucrarea Ta să se ridice mereu noi și noi mlădițe tinere, curate, sănătoase și rodnice, conducători sfinți, mame credincioase, suflete de jertfă și rugăciune, minți talentate, cugete smerite, tineret ascultător și înzestrat, mărturisitori cu fapta și continuatori vrednici ai Lucrării Tale pe pământ, până la Venirea Ta, Iisuse Doamne. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 1
