Nu te uita cu jind la cei răi! – Traian Dorz

Psalmul 37, versetul 1

Îţi trebuie o mare putere de înfrânare atunci când vezi pe oamenii lumii acesteia bucurându-se de toate binefacerile şi darurile lui Dumnezeu şi totuşi trăind tocmai contrar voii Sale.

Când îi vezi că au un câştig mare şi uşor, când îi vezi că au haine scumpe, case mari, trai îmbelşugat, mijloace comode, distracţii după pofte, bani după plac, când au tot ce le pofteşte inima şi le cere stomacul, îţi trebuie o mare putere de înfrânare să nu-i priveşti cu jind, să nu-i invidiezi, să nu râvneşti situaţia lor, să nu judeci purtarea lor, să nu doreşti fericirea lor, să nu cârteşti împotriva unor astfel de rânduieli!…

Când priveşti cum se bucură alţii din plin de roada pământului muncit de tine în chip cinstit şi greu, de bunul pentru care tu plăteşti un preţ amar de sudoare, de lacrimi, de osteneli şi de jertfe, dar primeşti în schimb o parte nespus mai mică din el decât ţi se cuvine, într-adevăr îţi trebuie o uriaşă putere de credinţă şi de iubire nu numai să te mulţumeşti cu cât ţi se lasă, ci să poţi avea şi milă de cei nedrepţi pentru osânda spre care merg.

Când vezi că din binefacerile bunătăţii lui Dumnezeu, revărsate peste pământ numai din pricina celor iubiţi ai Lui, tocmai ei nu ajung să se bucure de ele decât aşa de puţin, fiindcă cei care-L dispreţuiesc pe Dumnezeu răpesc pentru ei totul, nedreptăţind pe cei care le merită în primul rând, într-adevăr îţi trebuie o mare putere de înfrânare şi de smerenie ca să nu cârteşti şi să nu te plângi…

Dar noi uităm prea adesea că Dumnezeu este Bun şi Drept în chip desăvârşit faţă de toate făpturile Lui. Şi că, în mila şi în dreptatea Sa, El îngăduie fiecăruia în viaţă să afle satisfacţia, mulţumirea lui sufletească, pe care o doreşte şi o caută. Celor care caută această satisfacţie numai pe pământ şi o caută numai pentru viaţa aceasta, le-o îngăduie şi le-o dă lor mai întâi, pentru că timpul pe care îl au spre a se bucura este atât de scurt…

Le-o dă lor mai întâi, compătimindu-i pentru jalnica alegere pe care o fac şi pentru nefericita „fericire“ pe care şi-o doresc… Le-o îngăduie lor mai întâi, ca bogatului nemilostiv, care mânca lacom şi partea care i se cuvenea săracului Lazăr (Luca 16, 19-31).

Le-o dă lor mai întâi, căci la ai Lui Domnul le păstrează alte bunuri, alte bucurii, alte satisfacţii, altă fericire. La ai Săi le va da împlinirea bucuriei mai târziu. Şi nu aici, unde totul este numai amăgire şi vis. Ci Acolo la El, unde totul este adevărat şi veşnic.

Dragă suflet credincios, gândeşte-te bine asupra acestui adevăr! Şi nu mai privi nici tu cu jind la nici un „fericit“ lumesc şi la nimic din ceea ce formează fericirea lui acum. Nu privi cu jind la slava lor, la scaunele lor, la rochiile lor, la maşinile lor, la casele lor, la decoraţiile lor, la distracţiile lor, la comodităţile lor, la mesele lor îmbelşugate, la nimic, la nimic din desfătările cu care îşi putrezesc trupul şi îşi aprind sufletul.

Priveşte la ceea ce îi aşteaptă mâine când vor fi despoiaţi de toate acestea şi vor ajunge în ispăşirea osândei pentru toate nelegiuirile cărora s-au lăsat şi a păcatelor pe care le-au făcut, spre a se putea îmbuiba în toate acestea. Credinciosule, fii înţelept şi priveşte spre Mâine, ca să ştii cum să te porţi Astăzi!

Doamne Dumnezeul nostru Veșnic, Îți mulțumim pentru Cuvântul Înțelepciunii Tale pe care ni l-ai lăsat înștiințare și lumină, spre a ști cum să ne purtăm în scurta noastră trecere peste pământul acesta și spre a ști ce este vrednic de primit și dorit, precum și ceea ce este nevrednic, ce să privim cu jind și ce nu. Ca să nu cădem cumva și noi în ispita de a începe să alergăm după satisfacțiile lumii acesteia și astfel să le pierdem pe celelalte… Să nu ne potrivim cu chipul veacului acestuia, ca să nu fim găsiți dezbrăcați de chipul celuilalt…

Fă-ne, Doamne Iisuse, să ne mulțumim totdeauna cu puținul cinstit și modest pe care îl avem prin munca noastră, ca nu cumva, râvnind la ceea ce este ispititor și pentru noi, să cădem în pierzarea celorlalți… Ci privind la bogăția de Sus, să alergăm numai după aceasta. Amin.

Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 2