Nu plecați fără călăuză este o parolă pentru cei ce pleacă în excursie peste munți și îndeobște în orice locuri necunoscute. Lucrul e ușor de înțeles. Necunoscând locurile, ușor te rătăcești, primejduindu-ți viața în orice clipă. Având o călăuză, călătorești chiar și noaptea și nu ți-e teamă că o să te rătăcești. Fiindcă el știe calea. Tu nu trebuie decât să mergi după el.
De aceea, călătorii cuminți niciodată nu pleacă la un drum mai lung prin locuri necunoscute fără călăuză, fără o hartă și busolă după care să se orienteze.
Oare nu este tot așa și în cele sufletești? Și noi călătorim prin “locuri necunoscute”, prin “pustii” prin “munți” și “văi”. Suntem niște călători străini în această lume și este cu neputință să ajungem cu bine la ținta călătoriei noastre fără a avea o bună călăuză care să ne arate calea pe care să mergem.
Această călăuză e Biblia: “Candelă este Cuvântul Tău picioarelor mele” (Psalmul 119, 105).
Ce scumpă călăuză este această Carte, această hartă sufletească! Cu această călăuză poți călători chiar și “noaptea” pentru că nu te rătăcești. “Chiar de-ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmul 23, 4).
Dar oamenii nu cunosc această scumpă călăuză. De aceea, atâția și atâția își primejduiesc viața pe căile păcatului și prin văile fărădelegilor acestei lumi. Mântuitorul spune hotărât: “Vă rătăciți, neștiind Scripturile.”
Iată pricina tuturor relelor și rătăcirilor în care se zbat oamenii și popoarele de azi. Dacă oamenii ar cunoaște și și-ar îndrepta picioarele lor pe calea luminată de candela cuvântului biblic, n-ar ma fi nici o rătăcire în lumea aceasta. Fără călăuza cuvântului biblic te rătăcești ca un excursionist fără hartă și busolă sau lipsit de o bună călăuză.
Mai zilele trecute am citit prin ziare despre o groaznică nenorocire întâmplată în munții Brașovului. Doi tineri din București se găseau în excursie prin acești munți. Înserându-se și necunoscând locurile, s-au rătăcit și s-au prăbușit într-o prăpastie. Unul a murit, iar celălalt, greu rănit, s-a târât până la Sinaia, unde a fost internat la spital. Și câte astfel de nenorociri nu se întâmplă.
Tot așa e și în cele sufletești. Pleacă omul fără călăuză. Și e de ajuns să te uiți prin lume, să vezi urmarea acestui lucru. Sunt pline prăpăstiile iadului și păcatului de mulțimea celor ce au plecat singuri pe drumul vieții, care n-au vrut să ia de călăuză Cuvântul Celui ce a zis: “Eu sunt Calea…” (Ioan 14, 6).
Fratele meu, te-ai înscris în Oastea Domnului? Te-ai făcut călător spre Patria Cerească? Nu uita! Ia-ți o călăuză! Nu uita, Unul singur știe drumul: Iisus. Vrei să ajungi la țintă? Mergi după El. Ia Cartea, ascultă ce-ți spune, urmează și nu te vei rătăci niciodată! Nu pleca fără această călăuză.
Ioan Marini, Isus Biruitorul, anul 1936, nr. 37, pag. 1