Psalmul 9, versetul 6
Privind înapoi peste veacurile istoriei omeneşti, peste tot întinsul câmpurilor de luptă pe care s-au înşiruit, valuri după valuri, rândurile războinice ale vrăjmaşilor lui Dumnezeu şi ale potrivnicilor Lui, te umpli de un sfâşietor simţământ de milă — şi de un fericit simţământ de încredere.
Milă, pentru toate aceste puteri atât de ameninţătoare cândva, când erau „tari“ şi „bine organizate“, dar din care foarte curând n-au mai rămas decât nişte triste ruine, peste care colbul uitării se aşază în tot mai groase straturi. Până le înghite de tot şi pe veşnicie.
Şi te umpli de încredere în nebiruita Putere Slăvită a lui Dumnezeu, Care trece liniştit peste Istorie în Carul nimicitor al Timpului. Neridicând nici un deget şi totuşi prefăcând cu atâta uşurinţă toate „fortăreţele puternice“, ridicate cu atâta trudă împotriva Sa, în nişte dărâmături veşnice. O smeriţi copii ai lui Dumnezeu, priviţi mereu spre Trecut, ca să puteţi vedea Viitorul şi să nu vă înşele nici un Prezent!
Dacă undeva şi cândva este cineva care se ridică cu vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, să nu vă îndoiţi nici o clipă de soarta care îl aşteaptă. Mai curând sau mai târziu, dărâmăturile lui se vor adăuga celorlalte dărâmături, sporind şi mai mult numărul dovezilor despre puterea şi judecata lui Dumnezeu şi despre soarta cutremurătoare a vrăjmaşilor Lui. Nu tremuraţi şi nu cădeţi niciodată înfrânţi în faţa vrăjmaşilor lui Dumnezeu. Nici chiar când înţelepciunea lui Dumnezeu va îngădui să cădeţi pentru o vreme în mâinile lor chinuitoare.
Fiţi siguri de înfrângerea lor, chiar dacă voi n-aţi mai ajunge să vedeţi aceasta cu ochii voştri cei trupeşti, dar a multora o veţi vedea. Chiar dacă puterea lor ar întrece tăria Babilonului şi fala Romei, toţi vor fi dărâmaţi. La timpul lor, în curând, dărâmăturile nebuniei acestora vor fi pricină de clătinare din cap pentru unii şi de groază pentru alţii.
Deci să nu vă temeţi de ei, oricât de mare le-ar părea puterea şi întinderea, oricât le-ar fi îngăduit să apese şi să prigonească. Făcându-vă datoria de a vă supune — după Cuvântul Domnului — în ce priveşte obligaţia omenească faţă de stăpânirea sub care trebuie să vă trăiţi viaţa pământească, rămâneţi sufleteşte liberi faţă de toţi. Făcând numai binele şi urmărind numai ceea ce este cinstit faţă de toţi, în tot ce gândiţi şi lucraţi, supuneţi-vă credinţa inimii şi închinarea duhului numai Singurului Dumnezeu Adevărat, prin Iisus Hristos, Mântuitorul vostru (1 Tim. 6, 16). El Singurul are cinstea şi puterea veşnică. Rezemându-vă de El şi slujind spre lauda Lui, veţi rămâne veşnic în picioare, ca o cetate neclătinată (Evrei 11, 10).
Slavă eternă Ție, Măreț Biruitor Iisus, Care vei împărăți până vei supune pe toți vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale (I Corinteni 15, 25). Slavă Ție, Care ai zdrobit și vei zdrobi până la sfârșit toate împotrivirile ridicate de vrăjmașii Tăi împotriva Ta, cu ușurința cu care un toiag de fier zdrobește vasele unui biet olar (Psalmul 2, 9). Și prefăcând toată gloria lor nebunească în rușine, i-ai lăsat niște dărâmături veșnice. Lăcaș pentru spaimă. Și pildă pentru istorie. După ce fumul și cenușa tuturor împotrivirilor față de Tine, Doamne, se vor fi spulberat pentru totdeauna, credincioșii Tăi, fericiți și răzbunați de toate nedreptățile îndurate pentru Numele Tău, vor privi veșnicele lor dărâmături. Și Te vor slăvi pe Tine, Puternicul lor adăpost, cu o bucurie negrăită și strălucită, cântând:
Nimeni nu este-așa Sfânt ca Domnul,
nu este-alt Dumnezeu peste tot
nu e stâncă așa cum e Domnul
Dumnezeu Cel Prea Nalt Savaot.
Amin.
Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 1
