În urma unor pretenții de peste hotare privitoare la pământul nostru, țara și-a spus din nou cuvântul prin repetatele declarații ale prim-ministrului ei. Iar acest cuvânt hotărât, care consfințește drepturile poporului nostru în hotarele lui, s-a strâns într-o parolă care este parola unui neam întreg față de oricine privește cu jind peste gard, în curtea casei noastre.
“Nici o brazdă!” Aceasta e parola care străbate țara de la un capăt la altul, arătând hotărârea îndârjită a unei țări de a se apăra împotriva oricăror încălcări nedrepte, de oriunde ar veni ele.
Dar această parolă se potrivește de minune și pentru creștinii cei adevărați a căror viață sufletească e primejduită mereu de vrăjmași care se numesc: lume, diavol și trup.
Și creștinul are de apărat o țară, un pământ sfânt, care este sufletul său, de vrăjmașul ce dă mereu târcoale (I Petru 5, 8) să cucerească acest suflet. De aceea el trebuie să vegheze mereu la hotare, gata oricând (Efeseni 6, 11) să lupte, să sufere, să învingă cu parola hotărâtă: Nici o brazdă pentru vrăjmaș. Nici o brazdă din sufletul meu pentru satan și lucrurile lui. Nici o brazdă pentru lume și poftele ei. Nici o brazdă pentru trup, ca să-i împlinești dorințele pătimașe. Nici o brazdă niciodată pentru păcatul care vrea să pună stăpânire peste tine. Murim mai bine în luptă, decât robiți să fim, spune o cântare națională. Murim mai bine în luptă, decât robiți să fim sufletește de ispită și păcat, spunem și noi.
Aceasta a fost parola acelui nor de martori, care socoteau ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului și mai bine au suferit batjocuri, prigoane, bătăi, lanțuri și închisoare (Evrei 11, 26-36), și să rămână liberi în Hristos, decât să se plece în robia păcatului și a literei care le îmbia slobozenia deșartă a lumii.
Creștinilor celor dintâi li se cerea doar ca o boabă de tămâie să arunce în focul de dinaintea idolului sau un singur cuvânt de lepădare să spună și li s-ar fi dat slobozenia, dar ei n-au vrut să facă nimic, n-au făcut ascultare în lucrurile care i-ar fi despărțit de Dumnezeu; și au murit mai bine, decât să calce în picioare legământul lor sfânt.
Fraților! Nici o brazdă pentru nimeni și pentru nimic. Nici o brazdă din moștenirea noastră sfântă. Rămâneți tari (Galateni 5, 1), hotărâți și statornici, ținând sus cuvântul vieții (Filipeni 2, 16), răbdând până la sfârșit (Matei 24, 13). Adu-ți aminte cum ai primit și auzit! Ține și pocăiește-te! (Apocalipsa 3, 3).
Iar dacă vrăjmașul a intrat cumva în hotarele vieții tale, sus la luptă! Respinge-l afară din aceste hotare! Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi (Iacov 4, 7).
Fraților, nici o brazdă!
Ioan Marini, Viața Creștină, anul 1939, nr. 25, pag. 1
