Munca și lenea (I) – Traian Dorz

Progresul este de la Dumnezeu, regresul nu este de la El. Datoria de a lupta să cunoşti tot mai mult şi de a munci tot mai bine, pentru a trăi mai frumos, este o poruncă divină. Lenea este un păcat satanic.

„Cântaţi Domnului o cântare nouă” înseamnă nu numai învăţarea unor cântări mereu mai noi şi mai frumoase decât cele de mai înainte, ci înseamnă şi creşterea râvnei de a spori tot mai mult în facerea binelui, realizându-l spre slava lui Dumnezeu într-o formă tot mai nouă. Delăsarea este o ispită a diavolului.

Toţi să dorim să aducem pentru slava Domnului nostru Iisus Hristos, în mijlocul oamenilor, o trăire tot mai curată şi mai luminoasă. Căci acela care nu se străduieşte mereu să devină aşa va îngheţa într-o stare îngustă, într-o micime nefericită şi va muri într-o uscăciune jalnică.

Vai de omul care este totdeauna mulţumit cu cât a făcut şi cu ce a împlinit pentru Dumnezeu. Vai de omul care nu simte în el o nemulţumire faţă de ieri – şi o avântată dorinţă spre şi mai bine faţă de mâine! Vai de omul care nu doreşte fierbinte să se depăşească pe sine, să-şi încarce ramurile zilelor sale cu roade neîncetat mai bune şi mai gustoase şi cu lucrări mai frumoase, – adică cu cântări mereu mai noi. Cel care este mulţumit cu sine, acela moare uscat, fiindcă nu-şi depăşeşte inerţia.

Când poţi să faci şi mai mult, şi mai bine, şi mai frumos decât faci, atunci, neapărat, tu trebuie să nu te mulţumeşti niciodată cu cât şi cum ai făcut.

Traian Dorz, Cununile slăvite