Psalmul 42, versetul 4
Amintirile noastre sunt viaţa noastră, cu toate bucuriile avute în ea, cu toate rănile ei, cu toate zguduirile, luminişurile şi umbrele ei. Sunt chivotul sfânt în care ne adunăm toate comorile şi tainele noastre spre care totdeauna întoarcem cu evlavie, cu duioşie, cu respect şi cu plăcere gândul nostru. Sau sunt mormintele în care îngropăm speranţele ori deznădejdile noastre amare şi dorinţele împlinite sau neîmplinite… Sunt albumul nostru de fotografii pe care totdeauna îl deschidem cu dorinţă şi îl închidem cu regrete.
La unele privim cu mulţumire, la altele, cu durere. La unele, cu ruşine, la altele, cu păreri de rău… După cum au fost faptele şi gândurile noastre în ziua şi în starea aceea, faptele noastre care, în seara aceleiaşi zile, s-au prefăcut în amintiri, cinstite sau ruşinoase, cu răsplată veşnică, bună sau rea… Îmi aduc aminte… — zic eu de atâtea ori. Şi ori de câte ori spunem în viaţa noastră aceste trei cuvinte, deschizând chivotul sau mormântul sau albumul trecutului nostru, ne revin iarăşi toate! O, ce stări retrăim totdeauna, amintindu-ne!… Amintindu-ne cu putere despre minunile trăite în lupta lui Hristos, cu toate biruinţele, suferinţele, ostenelile, vegherile, singurătăţile şi mulţimile binecuvântate care ne-au însoţit! Sau amintindu-ne cu duioşie şi recunoştinţă de binefacerile din care ne-am împărtăşit prin dragostea lui Hristos şi a sufletelor curate şi credincioase pe care le-am cunoscut prin El şi lângă El… şi pe care nu le vom mai uita niciodată!
Amintindu-ne cu tristeţe şi zguduire sufletească de întâmplările nefericite ale noastre sau ale altora… Amintindu-ne cu curaj şi cu încredere de zilele grele prin care am trecut biruitori… Sau amintindu-ne, fericiţi şi mişcaţi, de ajutorul grabnic şi minunat, trimis îndată de la Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunile şi la primejdia noastră, de atâtea ori în trecut, când, la fel ca şi acum, eram la grea strâmtorare şi am strigat către El şi ne-a trimis izbăvirea Sa… Câtă nădejde şi curaj am primit în lipsuri, în necazuri şi în grelele răscruci ale vieţii noastre — să nu uităm niciodată, ci să ne amintim totdeauna!
În vremile de prigoniri, de singurătate şi surghiun, de boli şi foamete sufletească prin care trecem, aducându-ne aminte de câte ori au mai fost peste Biserica Domnului astfel de vremuri, să ne îmbărbătăm inima cu credinţă. Să ne amintim încrezători cum au venit apoi iarăşi lumina şi bucuria izbăvirii, spre a nu cădea niciodată în deznădejde. Aducându-ne aminte câte lacrimi de ale noastre au fost schimbate în cântări de veselie, să-L binecuvântăm pe Domnul totdeauna… Câte seri de plâns au fost urmate de dimineţi bucuroase şi pentru noi!… Câţi snopi semănaţi cu dureri şi jertfe i-am secerat cu bucurie, noi sau cei iubiţi ai noştri! Câte rugăciuni şi speranţe pline de temeri ni s-au împlinit fericit! Să ne aducem aminte!… Nu fiţi peste măsură de trişti în zilele grele şi în anii amari, ci aduceţi-vă aminte de Trecut şi priviţi plini de speranţă şi de curaj spre Viitor!
Nădăjduiţi în Domnul, fraţi şi surori, căci iarăşi vor veni zilele bucuriei, ale libertăţii, ale adunărilor slobode şi mari, în care, cu tot orizontul senin şi larg, ne vom putea bucura slăvind pe Dumnezeu, mărturisind şi cântând puterea Lui, care ne-a făcut să vedem încă o strălucită biruinţă a lui Hristos trăită zguduitor de noi înşine. Toate acestea sunt nenumărate dovezi despre adevărul făgăduinţelor Lui faţă de noi, care le-am crezut.
Slavă Ție, Mare şi Biruitor Dumnezeul nostru! Îţi mulțumim cutremuraţi pentru toate binefacerile Tale de care sunt pline amintirile noastre. Îți mulțumim pentru toate dovezile netăgăduite ale marii Tale puteri prin care ne-ai întărit, ne-ai bucurat şi ne-ai izbăvit în trecut, Îţi mulțumim că şi acum, în zilele tristeții, singurătăţii şi foametei prin care trecem, ne aduci aminte de binefacerile față de noi de mai nainte. Şi ne îndemni, ca pe ucenicii Tăi iubiţi, cândva, într-o altă încercare, să ne aducem aminte (Matei 16, 9-10). Să ne aducem şi noi mereu aminte că Tu eşti şi rămâi Acelaşi. Şi să avem o credință puternică în făgăduinţa marii Tale biruințe asupra tuturor împotrivirilor şi vrăjmaşilor care se ridică în contra Ta (I Corinteni 15, 25). Pentru ca în zilele de acum şi în toate zilele ca acum, să ne bucurăm în nădejdea fericită a Marelui Har pe care Tu, Doamne Iisuse, ni-l vei aduce în curând (I Petru 1, 13). Şi astfel să trecem cu răbdare şi curaj peste toate. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 3
