Ce minunată și fericită este totdeauna sărbătoarea zilei care amintește fericita noastră înnoire făcută de Duhul și Cuvântul Cel Sfânt al lui Dumnezeu, Ziua înnoirii noastre duhovnicești. Ziua nașterii noastre din nou. Ziua fericită a începutului mântuirii noastre. În toți anii, când sosește ziua care ne aduce aminte despre data renașterii noastre duhovnicești, de fiecare dată sărbătorim acest prilej cu o inima plină, cu o nouă recunoștință și o nouă bucurie. Și, ca la sărbătoarea reînnoirii Templului, adesea cântările noastre de bucurie se amestecă cu lacrimile recunoștinței, amândouă izvorând din aceeași stare unică și cu totul sfântă pentru noi, pe toată viața (Ezra 3, 11-13).
Binecuvântată să fie sărbătoarea Înnoirii noastre, Ziua Nașterii noastre din nou, scumpa zi a legământului nostru cu Iisus. Binecuvântat să fie Numele Mântuitorului nostru Scump Iisus, Numele Celui prin Care s-a făcut această înnoire și izbăvire a noastră. Tot timpul cât a stat pe pământ, Domnul a căutat mereu să fie în Templu, să fie în această Casă Sfântă, singura Lui Casă de pe pământ. El a stat cu plăcere în ea și i-a vindecat în ea pe cei chinuiți, și S-a rugat în ea, și a propovăduit în ea Evanghelia Tatălui Său Ceresc… Să o iubim și noi și să mergem totdeauna cu plăcere în Casa Tatălui.
Ce bine dacă și noi am folosi timpul nostru liber, timpul de plimbare, mergând în Casa Tatălui nostru, în biserica Lui, pentru ca acolo să petrecem în meditare, în adâncire și în rugăciune asupra Cuvântului și Adevărului Sfânt… căutând apropierea de Tatăl nostru Cel Ceresc – și de sufletele care vin acolo spre a-L afla.
Ucenici ai Domnului, faceți și voi ca Domnul nostru: nu părăsiți nici voi Templul, ci mergeți în el totdeauna cu evlavie. Mergeți și rămâneți în Templu, apoi așteptați acolo, în adâncire asupra Cuvântului Sfânt. Sufletele care vor veni, să vă afle acolo în rugăciune. Acolo să afle de la voi Cuvântul Vieții vii în Hristos. Acesta este rostul nostru și aceasta este datoria noastră: să fim găsiți în Templu. Nu să ieșim din Templu. Să facem ca acolo să fie mărturisită și trăită Evanghelia în chip strălucit. Acolo Hristos să fie adus lumii. Și lumea adusă la Hristos.
Suflete sărmane, voi, care umblați de colo-colo, căutând după Iisus, nu părăsiți nici voi Templul, căci Hristos vă așteaptă acolo în el. Căci acolo este Casa Tatălui Sfânt. Acolo merge Iisus. Căutați-L pe Domnul cu stăruință, căci El se află acolo și Îl veți găsi. Întrebați de El pe cei care Îl cunosc – și aceștia vi-L vor arăta.
Există în Templu un loc în care totdeauna poți să-L găsești pe Hristos. Este locul unde sunt adunați ucenicii în Numele Său (Matei 18, 20). Căutați și voi în Templu „pridvorul lui Solomon“, locul unde mulți L-au aflat pe Iisus. Căutați locul unde petrece Hristos și unde vă așteaptă El între credincioșii Lui adevărați. Căutați locul unde îi vindecă și îi învață Domnul nostru Iisus Hristos pe toți cei ce vin la El.
Căutați până Îl veți afla pe Hristos și pe ai Lui. Căci negreșit Îl veți găsi acolo! Oricine L-a căutat cu grijă, cu răbdare și cu rugăciune, L-a aflat totdeauna.
Propovăduirea Domnului Hristos trezește în sufletele mici și întunecate – ură, în cele nepăsătoare – îndoială, în cele fățarnice – dușmănie neîmpăcată, în cele neîncrezătoare și curioase – o încordare neliniștită; numai în sufletele mari trezește uimire, admirație și credință.
O, Tată Ceresc, dăruiește-ne astfel de suflete, pentru ca să-L primim, să-L urmăm și să-L slujim pe Domnul Iisus. Amin.
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
