Oare noi nu putem face chiar nimic pentru Dumnezeu? Nici să ținem o zi de jertfă și de rugăciune pentru cei ce aleargă în slujba Domnului și a altora? Nici să trăim, acolo unde suntem, o viață de curăție, de înfrânare în mijlocul celor cu care viețuim, ca, prin pilda noastră, să le dăm o bună mărturie despre credință și să-i apropiem și pe ei de Hristos? Nici acestea nu le putem face? Atunci suntem niște leneși și nepăsători, vinovați osândei și judecății Lui.
Mântuitorul nostru ne spune cu milă și cu durere: „Mai am și alte oi! Mi-e milă de ele, că sunt necăjite și risipite (Matei 9, 36). Hoții le fură, le junghie și le prăpădesc, lupul le răpește și le împrăștie, tâlharii le robesc, le amăgesc, le dezbină, le exploatează și le pierd… și pe acestea Eu trebuie să le aduc la staulul Meu.” Veniți să-L ajutăm și noi pe Bunul Păstor să le aducă!
Gândiți-vă cât bine ne-au făcut și nouă acei care ne-au adus la Hristos. Gândiți-vă cât de recunoscători trebuie să le fim veșnic și noi celor care ne-au căutat atunci când noi eram departe de staulul Domnului, cel atât de cald și de fericit, în care noi ne bucurăm acum! Așa ar fi și cei pe care noi i-am aduce la Hristos. Cât bine ne-au făcut nouă alții, scăpându-ne de lupii rătăcirii și de hoții răului! Să le facem și noi acum la fel altora: să mergem acum și noi și să-i căutam pe alții! Și să veghem asupra Lucrării Domnului, luptând împotriva acelora care o pradă și o dezbină. Atunci vom avea o fericită răsplată și noi de la Hristos, Domnul nostru.
Să ne facem și noi părinții duhovnicești ai altora, născând din nou, prin Evanghelia Domnului Iisus, alte suflete pentru mântuire. Căci și celelalte oi, care sunt departe acum, sunt tot ale Domnului nostru Iisus Hristos. El le-a răscumpărat pe toate. Numai că vrăjmașul și străinul le ține robite și îndepărtate de Stăpânul lor, cum ne-a ținut și pe noi.
Fiul meu iubit și sufletul meu, vino să împlinim dorința Domnului nostru. Dacă îi vom aduce la Iisus pe toți cei care sunt departe acum, ei vor deveni frații și surorile noastre, cu care vom cânta, ne vom bucura și ne vom ajuta pe pământ. Iar în cerul Domnului nostru, vom fi împreună moștenitori fericiți ai împărăției pregătite pentru noi de la întemeierea lumii (Matei 25, 34; Iacov 5, 19-20). Ce fericiți vom fi noi atunci văzându-i acolo pe acei pe care noi i-am adus la Domnul!
Binecuvântată să fie ziua aceea atât de mult dorită și așteptată… Ziua când gardurile tuturor staulelor în care „cei plătiți“ închid de veacuri oile Tale, Iisuse, departe de Tine, Păstorul lor Cel Bun. Când gardurile acestea toate vor fi dărâmate și nimicite pentru totdeauna dintre Tine și oile Tale, dintre ele și ele… Iar ele cu Tine vor fi libere și fericite în același staul, unul și pe totdeauna.
Binecuvântată să fie Ziua și grăbită venirea ei fericită când sufletele care tânjesc după Tine, Iisuse dorit și Scump, sufletele care sufăr că nu Te pot vedea și auzi, vor fi slobode din toate îngrădirile omenești și vor veni la Tine libere și pe deplin fericite, zburdând de veselă ce le va fi inima spre singurul Tău staul (Maleahi 4, 2). O, Doamne Iisuse, adu această zi fericită cât mai curând!
În curând, toți acei care i-au înspăimântat cu glasul, cu fețele lor și cu prezența lor pe cei smeriți, blânzi și curăți nu vor mai fi văzuți nicăieri (Isaia 41, 10-12). În curând nu vor mai fi nici unii din cei care îi chinuiau pentru a le lua lâna, laptele, grăsimea și viața. O, Domnul nostru Iisus Biruitorul, Tu vei face aceasta prin puterea Ta mare și veșnică. Te rugam, fă-o cât mai curând!
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
