Doamne, Tu mi-ai dăruit din iubirea Ta viaţă şi trupului, şi sufletului meu. Tot ce m-a făcut fericit şi mă va face până în veşnicie fericit, totul mi-a venit numai din iubirea Ta. Eu trăiesc zilnic, cu tot ce are fiinţa mea, Doamne, şi astăzi, numai datorită iubirii Tale. Din iubirea Ta. Doamne al iubirii, mă hrănesc cu pâinea şi cu sarea zilnică. Din iubirea Ta mă bucur și mă mângâi, mă încălzesc şi mă îmbrac. Prin iubirea Ta pot crede, pot nădăjdui, pot răbda şi pot iubi totul. Prin iubirea Ta, preaiubitul meu Mântuitor, aştept să văd Faţa Ta şi Împărăţia Ta, lumina Ta şi desfătarea Ta cea veşnică. Prin iubirea Ta voi fi fericit împreună cu toţi ai Tăi şi cu toţi ai mei. Slavă nesfârşită, Doamne, Iubirii tale nesfârşite!
Tu, fiul meu iubit, descoperi în fiecare clipă doar câte un bine pe care ți-l face Dumnezeu. Vezi în fiecare pas doar o singură minune a lui , când o vezi și pe asta. Simți în tot ce face Domnul că este câte o binefacere a Lui față de tine, sau de familia ta, sau de lucrurile tale și de semenii tăi… și, o, ce minune este că vezi asta, când sunt atâția în jurul tău care nu văd – și nu vor vedea asta niciodată. Dar ochii tăi, fiul meu, descopăr încă atât de puţin, căci mintea ta înţelege încă atât de îngust, iar fiinţa ta cuprinde atât de mărginit şi de neclar binele pe care ţi-l face Dumnezeu! O, dacă noi am putea vedea deplin aceasta!
Fiul meu, noi nici nu găsim cuvintele potrivite ca să-I mulțumim Domnului, atât de recunoscători cât ar trebui, pentru binefacerile Sale față de noi, – pentru puținele ce le vedem, din marele lor număr! Dar dacă I le-am vedea pe toate? Cât de uimiți am fi de numărul lor?
Sufletul meu, tu ai crezut atunci când sănătatea ta sau libertatea ta ți-au fost luate pentru o vreme, că Dumnezeu îți face rău… Dar El ți-a făcut bine.
Numai după ce ai trecut cu răbdare prin școala suferinței, ai putut vedea cât de bine ți-a făcut Domnul chiar prin loviturile acelea, fiindcă fără de ele atunci, te îngrozești acum unde-ai fi ajuns nu numai tu ci și toți frații tăi!
Ai crezut atunci, când Dumnezeu te-a dat pentru o vreme în mâinile oamenilor ca să te chinuiască și să te apese, că Dumnezeu te-a părăsit și te-a trântit, ca să-ți facă răul. Dar azi, după ce dragostea Lui te-a ocrotit acolo tot timpul și în toate privințele…după ce te-a izbăvit cu bine din toate, ce bine vezi că numai în felul acesta ți se putea face ție și alor tăi binele acesta mare de care vă bucurați acum!
Azi când privești la lumina pe care ai primit-o prin întunericul acela și cântărești prețul înțelepciunii, al încredințărilor și al harului primit tocmai prin școala aceasta aspră, abia azi îți poți da seama că Domnul ți-a făcut poate cel mai mare bine tocmai prin aceasta. În veșnicie vei vedea aceasta și mai mult.
Sufletul meu și fiul meu iubit, nu te grăbi niciodată să te tângui, nici să te mâhnești, nici să descurajezi, ci grăbește-te să îngenunchezi umilit și încrezător în dragostea binefăcătoare și înțeleaptă a Domnului tău, Care nu urmărește niciodată să-ți facă decât binele prin tot ce-ți vine de la El, și prin tot ce îngăduie El să-ți vină de la oameni, sau de la duhuri, sau de la soartă, sau de la întâmplări. Doamne Iisuse, ajută-ne să fim încredințați pe deplin de toate acestea. Amin.
Traian Dorz, Poruncile iubirii
