Sunt unele locuri potrivnice lui Dumnezeu, cum sunt și unele vremuri potrivnice. În astfel de locuri și în astfel de vremuri, oamenii și demonii au putere împotriva adevărului, se unesc împotriva lui și au izbândă în lupta contra lui Hristos. Dar ce blestemată este o astfel de izbândă!
Oriunde au fost locuri și vremuri potrivnice lui Hristos, totdeauna izbânzile oamenilor și ale demonilor împotriva lui Dumnezeu au adus numai nenorocire și prăpăd peste toți și toate cele ce au dus această lupta în contra lui Hristos. Ce bine ar fi fost chiar și pentru ei înșiși să nu fi biruit!
Prin roadele care le urmează, împotrivirile față de Hristos se răzbună pe chiar societatea și uneori pe toată generația care a cunoscut și care a înfăptuit aceste împotriviri. Căci cine se ridică împotriva Adevărului, acela se umple de minciună în clipa când alungă Adevărul din viața lui. Și cine se golește de Dumnezeu se umple de satana.
Cine luptă contra înfrânării, acela ajunge bântuit de desfrânare. Cine nesocotește credința cade în pustiirea necredinței cu toate urmările ei de cruzimi, de violență, de teroare, de trădări, de suspiciuni și de nesiguranță. Căci fiecare ispășește prin ceea ce a păcătuit.
În atmosfera necredinței, omul nu mai are bucuria familiei, nici odihna liniștii nici siguranța libertății și nici chiar a vieții sale. Iar fără de acestea, o existență omenească nu mai este o bucurie, ci un blestem și o povară. Vai de societatea care se angajează în lupta contra lui Hristos, care Îl alungă pe Hristos din preocupările ei, înlăturându-L din minți și din suflete. În curând acolo va domni satana, răvășind și pustiind totul.
Unde lipsește Hristos, în locul ordinii va veni dezordinea, iar în locul dreptății și al respectului se va așeza ciomagul și sabia, căci fiara nu va mai cunoaște o altă autoritate care s-o facă să asculte. Și cine știe peste câte generații viitoare se vor întinde pustiirile păcatului unei singure astfel de grele și vinovate împotriviri!
Numai după ce trimisul lui Dumnezeu se întoarce înapoi la El, sus în Cer, numai după ce el nu mai este, abia atunci cei care l-au auzit, văzând cu ochii lor adevărurile spuselor lui, îsi aduc aminte și se încredințează că tot ce a spus omul acela era adevărat. Dar prea târziu. Căci urmările neascultării de profeți sunt totdeauna grozave.
Contemporanii profetului ucis abia apoi văd fărădelegea pe care au săvârșit-o și, încredințându-se de solia lui, încep abia atunci să-și dea seama ce valoare mare avea el, acela pe care ei nu l-au cunoscut și n-au vrut să-l asculte la vremea sa.
Lumina venită însă prea târziu poate arăta mai bine doar mărimea dezastrului. Când această constatare o fac cei care au ascultat solia alesului lui Dumnezeu, bucuria și mulțumirea cu care este răsplătită ascultarea lor sunt nebănuite și strălucite dar numai în cer, fiindcă virtutea ascultării e răsplătită cu slava cea veșnică.
Când o fac cei neascultători, regretul lor va fi tot la fel: nebănuit și veșnic.
Când află adevărul spuselor profetului sfânt, remușcarea acelora care nu l-au crezut și nu l-au ascultat, ca și urmările neascultării lor sunt o parte din pedeapsa veșnică pe care, pe merit și pe dreptate, o primesc împotrivitorii trimisului ceresc.
Dumnezeul nostru Bun, Te rugăm, izbăvește-i pe toti oamenii de împietrirea și de osânda împotrivirii față de Tine și de ai Tăi. Amin.
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor