În casa Tatălui meu sunt multe lăcașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Ioan 14, 2.
Ce largă este inima Domnului și câtă bunătate este în lărgimea ei! Ce largă este Împărăția Lui și câtă frumusețe este în lărgimea aceasta! Ce largă este dragostea Lui mântuitoare și câți încap în ea!…
Dacă Dumnezeu a îngăduit să fie pe pământ multe seminții, multe neamuri, multe limbi și multe popoare (Apocalipsa 7, 9), este pentru ca să I se umple marea lui Împărăție. Dacă sunt multe familii care își trag numele din Hristos (Efeseni 3, 15), sunt și multe lăcașuri în cer. Și dacă sunt multe cete care vor învia, fiecare la rândul ei, în Ziua Învierii (1 Corinteni 15, 22-23), sunt multe promisiuni pentru ele. Și dacă la Dumnezeu totul este ordine și totul este deplinătate de bucurie, atunci să știm sigur că, printre feluritele bucurii pregătite pentru cei credincioși care L-au iubit și L-au ascultat pe El pe pământ, poate fi și aceea de a le rândui fiecărei familii frățești, fiecărei comunități duhovnicești, după duhul și după particularitatea sa, un lăcaș în fericirea cerească. Pentru ca acei care s-au iubit și au trăit împreună, și au lucrat împreună, și au luptat împreună pentru același gând, în același duh, în aceeași învățătură să-și petreacă fericiți, fericiți veșnicia tot împreună.
Va fi, desigur, o nespus mai mare bucurie pentru noi petrecerea veșnică numai între acei care și pe pământ au alcătuit familia noastră frățească, seminția noastră duhovnicească, neamul și limba noastră dulce, comorile dragostei și părtășiei noastre. Ce har veșnic va fi să stăm împreună cu cei care au fost înaintașii noștri duhovnicești, părinții și frații noștri în Domnul, cu cei care ne-au iubit atât de mult, s-au ostenit pentru noi atât de mult, luptând pentru creșterea și mântuirea noastră! Ce har să fim întotdeauna cu ei lângă Domnul, bucurându-ne de cinstea pe care Domnul le-a dăruit-o lor, după dragostea și răbdarea cu care L-au slujit pe El!
Atunci cinstea dată lor se va răsfrânge binefăcător și fericit și asupra noastră, a tuturor celor care am fost aleși să luăm și noi parte la aceeași luptă și lucrare cu ei, să facem parte din aceeași casă cu ei, din aceeași familie scumpă (Psalmul 135, 19-20).
Când va fi Marea Sărbătoare a Răsplătirii și a Încununării (2 Timotei 4, 8; Matei 24, 31-36; Luca 21, 28), atunci toți credincioșii vor fi acolo și când Stăpânul va răsplăti după meritul său pe fiecare, fiecare își va avea partea lui însuși.
El va răsplăti întâi fiecare lucrare, apoi fiecare comunitate, apoi fiecare familie, după rodul adus – în întregimea ei – Împărăției Sale prin toți fiii ei care au avut același duh și aceeași solie (Apocalipsa 2, 3). Iar la rândul familiei pe fiecare suflet din ea.
Cum erau cele șapte biserici, fiecare având particularitatea ei duhovnicească. Cum erau și cele douăsprezece seminții (Numeri 26), fiecare având rânduielile sale, îndrumarea sa, rostul său, cortul său, steagul său. Așa va fi la judecarea popoarelor (Matei 25, 32): când îi va alătura pe toți acei care au avut același duh și-i va pune să șadă împreună pe toți acei care au avut aceeași familie, aceeași învățătură, același fel de a vorbi și de a simți.
Înlăuntrul fiecărui popor vor fi răsplătite toate lucrările bune din el. Apoi înlăuntru fiecărei lucrări, pe fiecare lucrător din ea. Căci fiecare trebuie să-și primească lauda sa de la Domnul în ziua aceea. (2 Corinteni 10, 18).
Ce minunat va fi atunci când va veni și rândul nostru și când împreună cu toți cei din lucrarea și din casa scumpă a familiei noastre duhovnicești, Oastea Domnului, vom auzi și noi cu bucurie din gura Domnului nostru Preaiubit, scumpele cuvinte de mulțumire, de dragoste și mângâiere, de laudă și de cinstire pentru tot ce a făcut Lucrarea aceasta de la nașterea ei și până la venirea Domnului nostru, pentru slava Numelui Său Sfânt! Și pentru propășirea Evangheliei Sale! Și pentru mântuirea oamenilor! Și pentru fiecare din celelalte lucrări ale Lui, la fel, la rândul lor, cum este scris…
O, cât de fericiți vom fi când Domnul Iisus va fi mulțumit de noi! Când ne va arăta lăcașul pe care ni l-a pregătit nouă la Tatăl. Și desfătările veșnice de la dreapta Lui… O, ștergerea lacrimilor din ochii noștri atunci și cununa vieții pregătită pentru noi…
Iar înlăuntrul familiei noastre, locul pregătit pentru fiecare dintre cei care au luptat: părinții noștri, soții noștri, frații noștri, copiii noștri, care au suferit ca niște buni ostași ai lui Hristos până la sfârșit; și noi împreună cu ei (2 Timotei 2, 3). Cu ce cutremur fericit de bucurie și de mângâiere sfântă ne vom auzi fiecare numele nostru și vom păși în fața scumpului nostru Mântuitor! Ce mult ar trebui să ne mângâiem unii pe alții cu această sfântă încredințare și dulce nădejde, de care suntem atât de aproape acum… Ce tărie și ce smerenie trebuie să ne dea ea!
Slavă veșnică Ție, Doamne, Iisuse, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, care în harul Tău ne-ai rânduit și nouă o familie duhovnicească atât de dulce și de scumpă în care să ne naștem din nou din părinți așa de sfinți, o lucrare duhovnicească în care să ostenim pentru Tine împreună cu frați atât de buni și o Oaste duhovnicească atât de aleasă în care să luptăm pentru Numele Tău și pentru propășirea Evangheliei Tale vii între niște suflete așa de curajoase.
Iar Sus, în casă Tatălui, ai pregătit un lăcaș care să fie numai al nostru, al celor care Te-au iubit și cu cei pe care i-am iubit.
O, cât de mult ar trebui să-I iubim pe frații între care ne-ai pus Tu și între care ne-ai rânduit Tu să trăim și pe pământ, și în veșnicie!
Să nu-i îndurerăm și dezbinăm cu alte învățături; să nu avem decât pe cele ce ni le-ai dat Tu și niciodată să nu le facem rău, ci să le fim cu adevărat o bucurie și o pricină de cinste, de unitate, de ascultare și părtășie. Așa să fim pentru frați totdeauna.
Spre a fi cu adevărat fericiți și ei cu noi, și noi cu ei. Și acum și în veșnicie.
Așa ajută-ne, Doamne Iisuse, la toți, să trăim așa, să sfârșim așa, să înviem așa și să trăim veșnic împreună cu Tine și cu ei așa! Amin.
Traian Dorz, Hristos – Calea vieții noastre
