Rămâneți tari. (Galateni 5, 1)
A fi creștin înseamnă să fii hotărât a urma lui Hristos. Sfântul Augustin spunea că nehotărârea e cel mai mare păcat împotriva mântuirii.
Cel ce se îndoiește – zice sfântul Apostol Iacov – seamănă cu valul mării tulburat și împins încoace și încolo de vânt. Un astfel de om să nu aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate cărările sale (Iacov 1, 7-8).
Nimic mai neplăcut decât să ai de-a face cu un om nehotărât și schimbăcios, care te lasă în baltă când ți-e lumea mai dragă. Un astfel de om acum te laudă și-ți ridică osanale, acum te vorbește de rău și aruncă asupra-ți cu noroi și batjocuri. Pentru el e tot una și da, și nu. Aceasta e purtarea celor ce sunt în felul lumii (II Corinteni 1, 17). Căci cel care e cu adevărat credincios nu trădează și dezertează de la credința și hotărârea sa de la început. Chiar dacă pentru “da” al său ar avea să sufere, el primește cu drag totul; el știe că cel neprihănit trăiește prin credință. Iar dacă dă înapoi, știe ce zice Domnul, că: sufletul Meu nu găsește plăcere în el (Evrei 10, 38). Dar adevărații credincioși, ostași ai Domnului, au fost și sunt și azi dintre aceia care nu dau înapoi ca să se piardă, ci dintre aceia care au credință pentru mântuirea sufletului (Evrei 10, 39).
Domnul Iisus are și astăzi nevoie de astfel de ostași viteji și hotărâți, care să nu aibă frică, fiindcă Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință (II Timotei 1, 7).
Sunt însă mulți astăzi care au părăsit acest duh de dragoste, primind de bunăvoie un duh de robie și de frică (Romani 8, 15) și, de teama oamenilor, se lasă de credință și hotărârea luată și-și calcă legământul. Dar aceia a căror credință este întemeiată pe stâncă rămân tari, oricâte valuri și furtuni ar bate în casa vieții lor. Ei știu că cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit (Matei 10, 22). Și că trebuie să păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început (Evrei 3, 14).
Câtă mângâiere pentru cei statornici și credincioși să audă din gura Domnului cuvintele de îmbărbătare: Nu te teme turmă mică, fiindcă Tatăl vă dă cu plăcere Împărăția! În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea. (Ioan 16, 33).
Un credincios ostaș al Domnului Iisus Biruitorul se mângâie întotdeauna cu aceste cuvinte și se luptă și suferă ca un bun ostaș al lui Hristos (II Timotei 2, 3).
Ioan Marini, Ecoul, anul 1937, nr. 5, pag. 1
