Față are omul cinstit; fățărnicia o are omul fără cinste. Nici copiii nu te mai cred dacă tu doar zici, dar nu faci. Dacă îi înveți într-un fel, dar ei văd că tu nu faci cum spui, ci faci altfel, toți te vor socoti un mincinos. Și nici unul nu-ți va mai da ascultarea lui de bunăvoie și cu bucurie. Și cine face răul merită să fie disprețuit.
Dacă se va vedea la tine nepotrivire între vorbă și faptă, între ce zici că ești și ce văd că faci, nici cei mai neștiutori oameni nu te vor crede. Atunci cum să te mai creadă oamenii care judecă, văzând că tu propovăduiești într-un fel, dar faci într-altul? Cum să mai creadă oamenii cuvântul tău despre înfrânare, când ei văd că tu esti un desfrânat – în mâncare, în băutură și în celelalte?
Cum să asculte vorba ta despre sfințenie, când ei văd la tine nelegiuire în purtarea ta și în familia ta? Înainte de a mătura curtea vecinului, caută să faci curată curtea ta.
Cum să urmeze oamenii credința ta, când azi văd că ai una, iar mâine alta? Pe care să ți-o urmeze? Cum să asculte alții învățătura ta, dacă tu umbli din rătăcire în rătăcire, când așa, când alt fel? Faptele omului strigă mai tare decât vorbele lui.
Cum să asculte oamenii sfatul tău despre blândețe, când ei văd că tu ești un nervos, un supărăcios, crud și nerăbdător? Cum să asculte și să se țină alții de cuvintele tale despre iubire și despre bunătate, când ei văd că tu trăiești în dușmănie, în clevetire și în certuri, în neascultare și nesupunere față de frații tăi și de familia ta?
Dacă tu nu faci faptele lui Dumnezeu, cum să te creadă oamenii că ești fiul Lui?
Omule, oricine ai fi, tu ești un învățător al altora! Și oricât de neînsemnat ai fi tu, tot este cineva să ia un exemplu de la tine. Față de acela, tu ai o mare și veșnică răspundere de ce-l înveti.
Ești răspunzător față de Dumnezeu și față de conștiința ta de orice cuvânt și învățătură pe care o vei da altora. Și pe care o aud alții de la tine. Dar de pilda pe care o dai semenilor tăi ești de o mie de ori mai răspunzător!
Dacă nu faci tu însuți ceea ce spui, atunci fii măcar cinstit: nu pretinde că ai dreptul a-i învăța pe alții. Și nu te supăra dacă, făcând totuși așa, în loc să fii ascultat, vei fi disprețuit. Fiindcă dacă tu nu faci, nimeni nu trebuie să te poată nici crede.
Nu poți fi obligat să crezi totdeauna vorbele cuiva, dar lucrările lui ești obligat să le crezi. Vorbele unui om sunt adesea ceea ce nu este el sau sunt ceea ce ar trebui să fie… Dar faptele omului sunt totdeauna ceea ce este omul.
De cuvintele cuiva poți să nu ții seama, dar de lucrările lui nu poți să nu ții. Cu atât mai mult este adevărat lucrul acesta când este vorba de Hristos. Lucrările Sale sunt materializarea, sunt întruparea Cuvintelor Sale. Atât unele, cât si altele sunt adevăruri.
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
