Fărădelegile și dreptatea (II) – Traian Dorz

Dragă suflete, la tine ce glas aude Dumnezeul Cel Viu și Atent, dimineața? Aude glasul une rugăciuni de mulțumire și de recunoștință pentru încă o noapte petrecută în pace sau aude glasul răgușit de cântece bețive? Glasul încărcat de vicleșug sau de minciuni după încă o noapte petrecută în păcate?

Aude oare Dumnezeu glasul tău recunoscător pentru o noapte de odihnă și cerând putere și binecuvântare pentru o nouă zi de muncă sau de călătorie sau aude glasul înjurăturilor pentru cei din jur? Al cârtirilor pentru neîmplinirea poftelor rele și al nemulțumirilor contra lui Dumnezeu sau contra vieții? Ce glas aude Dumnezeu la tine?

Nu uita că o carte de aducere-aminte se scrie înaintea lui Dumnezeu, înregistrând toate spusele glasurilor tale (Maleahi 3, 16)! În marea Zi a Judecății, tu însuți, în fața Domnului, vei fi silit să-ți mai asculți încă o dată chiar glasul tău, repetând tot ce ai spus. Și ce vei mai putea zice atunci?

Înșelătoria, de orice fel, este tot atât de urâtă înaintea lui Dumnezeu ca și uciderea. Înșelătoria este tot o crimă. Acela care îl înșeală pe de-aproapele său îi ucide acestuia înțelegătoarea încredere în semenii săi, îi ucide pașnica apropiere binefăcătoare de alții și îi ucide curata iubire sinceră față de om. Iar cînd aceste frumoase daruri cerești sunt ucise dintre frați, dintre prieteni, dintre vecini, dintre rude, nimic nu le mai poate, adesea, nici reface, nici înlocui niciodată.

În înșelătorie se cuprind mai multe păcate de moarte în același timp. Se cuprinde și minciuna și lăcomia și vicleșugul și prefăcătoria și ura și disprețul. Cel care înșeală pe altul este, întâi, mincinos, fiindcă falsifică adevărul. Este apoi lacom, fiindcă urmărește un câștig nedrept. Este viclean și prefăcut, pentru că își ascunde adevăratele gânduri pe care le urmărește. El îl urăște pe semenul său, păgubindu-l și disprețuindu-l.

Păcatul înșelătoriei este păcatul tuturor celor care se folosesc în mod necinstit de mintea și de poziția lor, spre a smulge pe nedrept un bun sau o stare pe care n-o merită.

În orice compartiment la vieții ar umbla înșelătorul, după el nu rămân decât urme rușinoase și urâte. Dacă este în comerț, înșelătorul face falsuri și hoții. Dacă este în educație, scornește idei și metode blestemate. Dacă este în religie, răspândește sectarismul, dezbinarea și imoralitățile. Dacă este în politică, face partide, afacerism și războaie. Pe urma înșelătorului se revarsă în lume, mereu, numai sărăcie, lacrimi, certuri, dezbinare, fum moarte și ruine.

O, câte nenorociri s-au revărsat peste acest nefericit pământ de pe urma înșelătorilor și a înșelătoriei! Începând de la marea înșelătorie din Paradis. De atunci, marele înșelător, diavolul, și toți puii lui: afaceriștii, politicienii necinstiți, dezbinătorii sectelor rătăcite, scornitorii teoriilor mincinoase și tiranice, aduc numai nenorocire peste pământ și peste pământeni.

Începând de la cei mai mari înșelători și sfârșind cu cei mărunți, toți aceștia au semănat și seamănă în urma lor numai suferință pentru toți oamenii. Pe urma tuturor înșelătorilor au curs mări de sânge, de lacrimi și de durere ale celor sărmani și nevinovați. Cum să nu fie aceștia urâți înaintea lui Dumnezeu? Și cum să nu fie ei puși sub aceeași osândă cu criminalii și cu vărsătorii de sânge? Fiindcă toți fac același mare și veșnic păcat!

Dacă ai cumva o ocupație în care păcatul și ispita de a înșela pe de-aproapele tău te poate mai ușor robi și folosi, cutremură-te și smulge-te îndată de acolo! Renunță la orice avantaj material pe care l-ai putea avea de la înșelăciune și teme-te de pedeapsa cea înfricoșată care o așteaptă.

Ferice de acela care umblă cu mâini curate și cu gând curat față de Domnul său. Și față de orice semen al său. Dumnezeu să-l binecuvinteze pe acesta în veci! Amin.

 

Traian Dorz, Porțile veșniciei