Fă-mi dreptate, Dumnezeule! – Traian Dorz

Psalmul 43, versetul 1

Când încape omul cel slab şi cinstit pe mâna unor oameni nedrepţi şi nemiloşi, plini de vicleşug şi de nelegiuiri, într-adevăr numai Bunul Dumnezeu îi mai face dreptate. Şi numai El îi mai aude plângerile lui. Niciodată cei tirani şi nedrepţi n-au nici vreme, nici plăcere să facă aşa ceva. Plini de trufie şi de răutate, ei îşi bat joc când cineva vorbeşte de conştiinţă, de dreptate, de respectul deaproapelui, de drepturile omului…

Omul nemilos nu cunoaşte nici un alt drept decât dreptul pumnului şi dreptul fiarei. Când tiranul este şi viclean, iscodeşte destule lozinci şi formule făţarnice pentru a-şi ascunde sub acestea sălbatica lui poftă de putere şi de stăpânire, blestemata lui foame de aur şi de glorie, astfel ca cei stăpâniţi şi chinuiţi de el şi de legile lui să nu mai simtă chiar aşa de dur jugul şi lanţurile sale. Când frâul şi zăbalele sunt împodobite, calul se umflă de o prostească mândrie şi îşi scoate sufletul alergând sub biciul stăpânului din şa care îl laudă, care îl îmboldeşte, alergându-l cu laudele mai crunt decât cu loviturile. Când cel care stă în spate va fi nemilos, viclean şi nelegiuit, el va avea pentru cel de sub el numai zăbale, numai bici, numai pinteni. Cine se mai gândeşte atunci la foamea, la setea, la oboseala bietului truditor care, nedreptăţit pretutindeni, nu mai poate striga decât spre Dumnezeu?

Omule, care nedreptăţeşti vreo creatură a lui Dumnezeu, care chinuieşti şi exploatezi pe vreo biată fiinţă care nu ştie sau nu poate să-şi strige durerea, nici să-şi caute dreptatea împotriva ta, care o chinuieşti şi o nedreptăţeşti, nu auzi tu oare cum durerea aceasta, apăsată şi sugrumată cu silnicie de către tine, strigă către Dumnezeu? Animalul muncit flămând sau legat în poziţii chinuitoare sau ţinut în locuri şi în stări prea rele… Sau omul osândit nevinovat, muncit neomeneşte, lăsat fără pâine, alungat fără plată, tratat ca un câine… Sau dreptatea călcată în picioare, încrederea înşelată, nevinovăţia siluită, sfinţenia profanată — toate acestea strigă asurzitor spre Dumnezeu, cu atât mai puternic cu cât sunt mai sugrumate de tine, omule tiran, făţarnic şi nelegiuit!

Vai va fi de tine, care le faci să strige astfel! Vai va fi de oricine nedreptăţeşte, cu orice şi cu oricât, vreo fiinţă sau vreo lucrare care nu se pot sau nu se ştiu apăra! Dumnezeu vede nedreptatea şi intervine El în apărarea celui nedreptăţit. Dacă îţi chinuieşti animalul, te va lăsa fără el. Dacă îţi chinuieşti un semen, te va bate prin altul. Dacă îţi calci legământul, te va pedepsi. Dacă tiranizezi pe mai mulţi, osânda va fi înmulţită cu numărul gemetelor pe care le provoci şi te va ajunge osânda totdeauna devreme şi totdeauna necruţător.

Doamne Dumnezeule, Făcătorul şi Judecătorul tuturor, Te rugăm, ascultă-i pe toți cei care strigă către Tine — şi să le faci dreptate! Dar pe cei neştiutori şi neputincioşi, care strigă către Tine din apăsarea şi de sub biciul vreunui tiran viclean şi nelegiuit, — ascultă-i şi mai grabnic, Doamne! Ascultă-l pe acela care trage la jugul cel greu şi munceşte în condițiile cele mai chinuitoare, dar căruia i se trage şi puținul drept de hrană şi odihnă, singura lui plată pe pământ. Fă-i dreptate cu atât mai mult atunci când glasul lui nu poate nici să ceară, nici să se apere…

Când numai ochii lui pot striga către Tine, mai deznădăjduit ca orice suferinţă. Fă, Doamne, dreptate celor ce li se tăgăduieşte şi li se batjocoreşte până şi cel mai Sfânt, mai uman şi mai elementar drept: dreptul de apărare în fața judecății nedrepte. Și fă, Doamne, dreptate Numelui Tău batjocorit, Cuvântului Tău împiedicat, nevinovaţilor Tăi prigoniţi, Dreptăţii Tale şi Adevărului Tău, atât de tiranizate de cel rău! Zdrobeşte orice cătuşe şi rupe orice lanţuri în care mai geme cineva nevinovat pe pământ! Să vină mai curând peste lumea întreagă împărăția Ta în care vor fi pentru toţi și pe totdeauna Pace şi Dreptate. Amin.

Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 3