Dar Domnul L-a înviat dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. (Fapte 2, 24)
Sunt abia patru săptămâni de la Rusalii, sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt, ziua în care vuietul ceresc a făcut să se cutremure Ierusalimul. Dar lucrurile petrecute în ziua aceasta au cutremurat nu numai Ierusalimul, ci întreaga lume și peste toate veacurile.
Duhul Sfânt vine între oameni ca să rămână statornic între ei ca Învățător, ca Mângâietor, ca Tâlcuitor, Călăuzitor și Îndrumător. Dar mai presus de toate, El vine ca Vestitor al Golgotei, taina mântuirii noastre. El are misiunea de a face cunoscută oamenilor, prin inspirația cuvântului predicat al Evangheliei, taina Crucii lui Iisus cel Răstignit și Înviat. De acum v-a vorbi neîncetat oamenilor despre Iisus, Biruitorul păcatului, diavolului și al lumii.
Acesta a fost „programul” cu care Duhul Sfânt a lucrat în lume. Și ce minunat s-a văzut aceasta imediat cum El a început să lucreze! Vorbirea sfântului apostol Petru a avut o singură țintă: Iisus cel Răstignit și Înviat, în Care oricine are iertare dacă crede și se pocăiește de păcatele sale.
Oamenii știau că Iisus e mort. Zvonurile despre o înviere, care, oficial, a fost dezmințită, nu au prins prea mult și acum, cu o putere ce-i cutremura până în adâncuri, auzeau că El a înviat. O spun chiar martorii oculari și o adeveresc și Scripturile că nu era cu putință ca El să vadă putrezirea. Biruința aceasta a Învierii nu prea puteau s-o înțeleagă dar faptele vorbeau. Ei L-au răstignit pe Domnul, Care a fost atât de slab în mâinile lor, încât au făcut cu El ce au voit. Iar acum îi au în față pe martorii Împăratului Iisus Biruitorul, al căror cuvânt le cutremură întreagă ființa.
Astăzi au văzut că s-au înșelat amarnic toți cei ce au crezut că pot să-L închidă în mormânt pe Fiul lui Dumnezeu. Dar așa se înșeală necredința totdeauna în socotelile ei lumești. Prietenii și urmașii celor de atunci, necredincioșii de azi, s-au învățat minte. Se trudesc și ei și fac pe tot locul morminte să-L închidă pe Iisus și Cuvântul Lui cel viu la întuneric. Dar El învie mereu și azi, căci nu e cu putință să fie ținut de legăturile morții. Zadarnic vă mai trudiți, o, necredincioșilor, să-L legați și să-L închideți în morminte pe Cel ce a făcut adâncurile și care vă ține și pe voi. Învățați din fapte: Iisus e biruitor și veșnic biruitor. Oricâte lanțuri ați pregăti, El le rupe și oricât L-ați prigoni și răstigni, El suferă, dar biruie, căci El veșnic este biruitor. De veți prăvăli deasupra munți de stâncă, cu o suflare îi va doborî, pecețile le va rupe și va învia din morți ca un biruitor, spunând la ai Săi: Pace vouă!
Predica Duhului Sfânt e aceeași și acum ca și în cea dintâi zi de Rusalii. Iisus e viu. Hristos e biruitor. El veșnic e biruitor. Chiar dacă necredința pare să fi biruit pentru o clipă și să fi înfrânt credința și pe Domnul, numai pare, căci Iisus Hristos e viu și biruitor în vecii vecilor. Și voi veți trăi și veți birui prin El (chiar prin moarte de veți trece), ca să fiți cu El în veci în ceruri. Gândiți-vă că dacă Hristos n-ar fi murit, nici n-ar fi înviat și n-ar fi biruit.
Deci, sus inima, iubiți frați în Domnul! Cu vestirea de foc a Golgotei, a sfintei Biserici, așa precum ne-a învățat de la Duhul Sfânt scumpul nostru părinte, să pornim înainte la luptă, căci Iisus Biruitorul este cu noi.
Slăvit să fie Domnul!
Ioan Marini, Armata Domnului Isus Biruitorul, anul 1938, nr. 1, pag. 1
