„Vegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” (Matei 26, 41)
„Doamne”, I-a zis Petru, „Cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.” Și Iisus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.” (Matei 22, 33-34)
„După ce au pus mâna pe Iisus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe. Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei. O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El.” Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc.” Peste puțin timp, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.” Cam după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galilean.” Petru a răspuns: „Omule nu știu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.” (Luca 22, 54-62)
O, de câte ori şi în câte feluri ne lepădăm şi noi – ca Petru – de Mântuitorul. Când nu vrem să ne dezbrăcăm de anumite plăceri şi năravuri rele (beții, sudalme, desfrânări, etc.) noi ne lepădăm de Hristos și rămânem cu plăcerile. Când vedem dreptatea legată în lanțuri, dar tăcem de frică să nu ne stricăm cu «Cezarul» ca Pilat, ne lepădăm de Domnul. Și apoi de câte ori ne lepădăm de Domnul pentru că ne este rușine să mergem după El? Ne ținem de moda și de duhul care este acum în lume și ne lepădăm de Hristos.
De câte ori păcătuiești, dragă cititorule, Iisus trece pe lângă tine legat și tu te lepezi de El.
Dar lepădarea lui Petru e pusă înaintea noastră să învățăm și cum putem scăpa de păcat. Petru «a plâns cu amar» după ce a păcătuit și cu lacrimile și-a spălat greșeala. Lacrimi de căință trebuie să verși și tu, cititorule, pentru păcatele tale. Lacrimile cu care-ți stropești rugăciunile și îți faci mărturisirea sunt lacrimi sfinte care te curăță de păcate. După Jertfa Crucii, cel mai mare dar ce s-a dat omului, sunt lacrimile ce le varsă pentru păcatele sale. plângi tu cititorule, pentru păcatele tale, ori plângi numai când e vorba de ciudă, de ură și de răzbunare?
«Privegheați și vă rugați» a zis Domnul. «Iată Mirele vine la miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind. Iară nevrednic este cel pe care îl va afla lenevind: Vezi dar suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morţii şi afară din Împărăţie să te încui…»
Pr. Iosif Trifa
